Povestea oamenilor care schimbă tot ce știam despre energia nucleară. Ei au construit o afacere de miliarde în acest domeniu

Oklo s-a născut din refuzul ideii că energia nucleară este condamnată să fie greoaie, scumpă, lentă și temută. Caroline Cochran și Jacob DeWitte au fondat compania pornind de la premisa inversă: „nuclearul nu trebuie reinventat ca idee, ci ca scară”. Ei au imaginat reactoare mici, modulare, construite ca produse industriale repetabile, nu ca megaproiecte de șantier care durează un deceniu, pe principiul: „Dacă faci energia la scară mare, faci și riscul mare. Dacă o micșorezi, o îmblânzești”.

Planul Oklo este radical nu prin tehnologie exotică, ci prin combinația dintre miniaturizare și ciclul combustibilului. Reactoarele lor folosesc combustibil reciclat — resursă care astăzi e tratată ca deșeu — și îl transformă în energie constantă, fără emisii de carbon. „Noi nu «consumăm» uraniu, noi consumăm deșeuri” (DeWitte – MIT Tech Review).

Aceasta schimbă povestea nuclearului din „problemă” în „arbitraj energetic pe stocuri existente”. Jacob DeWitte și Caroline Cochran s-au întâlnit în timpul studiilor de doctorat la Massachusetts Institute of Technology (MIT), în secțiunea de inginerie nucleară. DeWitte povestește: „Am crescut în Albuquerque și, în weekenduri, mergeam cu tatăl meu la National Nuclear Science Museum. Îmi plăcea un mic pelet de combustibil nuclear care arăta că energia conținută era echivalentă cu o tonă de cărbune sau 149 galoane de țiței” (Y Combinator). 

Caroline Cochran, originară din Oklahoma, avea deja un background în inginerie mecanică și economie și a devenit interesată de inginerie nucleară printr-un traseu mai puțin convențional. Ea declară: „Am crescut într-o zonă dominată de petrol și gaze… iar când am descoperit ce poate face energia nucleară, am știut că vreau să fiu parte din schimbare”.   În 2013, împreună cu o mică echipă, a fondat Oklo. Viața startup-ului a început în campusul MIT, prin implicarea lor în competiții de an-treprenoriat (de exemplu MIT $100K) și consolidarea ideii unui reactor nuclear mic, modular, care să ofere o alternativă reală la generatoarele diesel din zonele izolate (MIT News). DeWitte explică: „La MIT am realizat că modelul clasic al reactorului nuclear — mare, complex, construit timp de decenii — nu se potrivește cu modelul startup-ului. Trebuia să facem altfel”.  Cochran adaugă: „Am vrut să lucrăm la ceva care să conteze — să modernizăm energia nucleară și să schimbăm percepția. Nu să reinventăm ideea în sine, ci să o redimensionăm”.

Oklo a primit sprijin prin programe precum Y Combinator, căruia i s-a alăturat în vara lui 2014. Într-un articol MIT se arată că designul reactorului a evoluat semnificativ sub conducerea lor, iar compania a devenit prima din ultimii ani care a avut o cerere de licență acceptată de U.S. Nuclear Regulatory Commission (NRC) pentru un reactor avansat. Momentul de vizibilitate s-a produs când Sam Altman (OpenAI) a intrat ca investitor major și apoi ca președinte al boardului, legând public cele două lumi: AI devorează energie. „AI va deveni inutil dacă energia rămâne scumpă. Fără o nouă generație de energie nucleară, AI nu poate scala civilizațional” (Sam Altman – Lex Fridman Podcast). Listarea Oklo pe bursă prin SPAC nu a fost un gest financiar, ci un semnal cultural: energia de bază pentru era AI trebuie capitalizată acum, nu după ce rețelele vor ceda.

Abordarea lor contrazice reflexul industriei: în loc să înceapă cu megareactoare, Oklo intră pe clustere industriale, campusuri, baze militare, mine de date — locuri unde cererea este intensă și constantă. „Nu vrem să alimentăm un continent, vrem să alimentăm un nod critic” (Cochran – Financial Times). Logica seamănă cu cea a cloudului: nu construiești o centrală pentru o țară, livrezi capacitate ca serviciu acolo unde fricțiunea economică este maximă. Oklo vinde, în esență, acceptabilitate și repetabilitate. „Nu faci tranziție energetică cu PowerPointuri, o faci cu obiecte finite, livrabile și replicabile” (DeWitte – Wall Street Journal). De aceea compania se poziționează nu ca furnizor de tehnologie, ci ca furnizor de active energetice standardizabile. Exact cum Tesla a reindustrializat bateriile, Oklo încearcă să reindustrializeze nuclearul – de data asta în serie, nu la piesă unică. Potrivit unui articol recent publicat de Financial Times, O klo este evaluată la peste 20 de miliarde de dolari, în ciuda faptului că nu are venituri, nu are licență operațională și nu are contracte ferme de furnizare. Evaluarea reflectă un salt de peste 500% de la începutul anului pentru companie.   

Surse: CNBC, IEEE Spectrum, MIT Technology Review, Lex Fridman Podcast, Financial Times, Wall Street Journal, MIT News, Y Combinator

Traducere și adaptare: Ioana Matei