Povestea „nazistului cel bun”, singurul prieten al lui Hitler. Cum a reușit să scape de spânzurătoare și să strângă o avere

Albert Speer, născut în 1905, s-a implicat destul de tânăr în afacerile tatălui său, ce era specializat în arhitectură. Însă viața sa a luat o turnură aparte în 1933, când l-a cunoscut Adolf Hitler, ce a fost impresionat de manierele politicoase ale tânărului Speer și răspunsurile sale directe și precise. Ulterior, a fost cooptat de Hitler și angajat pentru a-i renova cancelaria din Berlin. Nu a durat mult până când Speer a devenit o prezență constantă alături de Hitler la toate evenimentele. Pe de altă parte, era la rândul său un narcisit, ambițios fără limite și nu avea prieteni, fiind distant chiar și față de soția și cei șase copii.

Speer a devenit, așadar, prieten bun cu Hitler și unul dintre puținii oameni care îi cunoșteau gusturile, pretențiile și i le respectau întru totul. La rândul său, Furherul i-a recunoscut deseori talentul extraordinar de oraganizator al proiectelor sale  și loialitatea pe care i-o arăta. Printre „proiectele” sale se numără  deportarea a peste zeci de mii de evrei – un eufemism pentru cei trimiși în lagărele morții. Dintre aceștia, mulți erau obligați să muncească până la epuizare, cu o dietă de 1.100 de calorii pe zi.

S-a arătat foarte surprins când a fost judecat, după căderea regimului, însă a reușit să-și creeze o apărare genială – a acceptat întreaga responsabilitate pentru acțiunile sale, dar a pretins că nu știa nimic despre uciderea în masă a evreilor. Calmul său de neclintit și comportamentul educat, ce contrasta puternic cu fanaticii naziști, a impresionat juriul, care l-a scăpat de spânzurătoare și i-au dat 20 de ani de închisoare.

După eliberarea sa, în 1966, Speer și-a publicat memoriile. Cititorii s-au arătat foarte curioși de detaliile fascinante ale vieții private a lui Hitler, iar volume sale au cunoscut un succes fenomenal. De asemenea, Speer a câștigat o avere din încasările acestora. Autoportretizarea sa,  ca „The good nazist”  (Nazistul cel bun), a absolvit de vină o întreagă generație de germani, ce purtau eticheta de „naziști”. „Dacă un membru al cercului cel mai intim al lui Hitler nu știa despre Holocaust, cum ar fi putut și o persoană obișnuită?”, a fost ideea insuflată de Speer.