Povestea lui Tudor Constantinescu, antreprenorul care a ales să revină în România și să înceapă o afacere

DE CÂND MI-ADUC AMINTE AM AVUT O ATRACȚIE PENTRU MÂNCARE ȘI O PASIUNE PENTRU ARTA CULINARĂ. Bunica paternă și mama găteau în permanență, iar cina era o adevărată ceremonie. Să nu mai vorbim despre sărbători, pe care le petreceam de regulă în zona Transilvaniei, unde mâncarea este la rang înalt”, își amintește el. La 14 ani a decis însă să plece din România, în Belgia – țara ciocolatei -, unde se mutase și mama sa. Aici a mers la Institutul de Studiu și Cercetare în domeniul Industriei Alimentare din Bruxelles unde a studiat timp de cinci ani și unde, spune el, și-a dezvoltat atât pasiunea pentru arta culinară, cât și îndemânarea în ale gătitului. “Era un fel de liceu mai extins.” Studia zilnic de la 7:30 de dimineață până la 17:30, chiar 18:00. Mai mult, în weekend și în vacanțe elevii mergeau să facă practică în domeniu, în brutării, cofetării sau restaurante. “În vacanțele de iarnă și primăvară făceam practică o săptămână, iar în timpul verii o lună.” Tudor Constantinescu spune că aici a învățat atât arta gătitului, cât și chimie alimentară, nutriție și elementele procesului de fabricație. “Eu m-am specializat însă pe partea dulce a bucătăriei.”

A RĂMAS ÎN BELGIA NOUĂ ANI, timp în care a fost ucenic în cadrul mai multor restaurante, dar și-a încercat și norocul cu un business propriu. “Timp de un an și jumătate am fost ucenic în Wittamer, Herman Van Dender, precum și la alte firme de profil. Institutul deschide multe uși.” Apoi, la 21 de ani și-a început “cariera” de antreprenor. A transformat un beci în laborator și a început să vândă produse de patiserie și tarte sărate și dulci la standul său mobil din piețele volante. “Afacerea mergea, însă nu aș fi putut să mă îmbogățesc astfel. Câștigam însă destul cât să mă întrețin.” Astfel a decis să vândă standul și să plece mai departe, la Paris, unde și-a continuat stagiile în restaurante. “După o vreme mi-am dat seama că în Europa de Vest există multe stereotipuri, așa că am emigrat în Statele Unite.”

Aici a început de la primul nivel, curăța legume și tăia căpșune în restaurante. În timp a învățat sistemul și ulterior a devenit consultant gastronom pentru o companie care colabora cu lanțurile hoteliere de lux Marriott și Hilton și cu industria de croaziere. Astfel a ajuns să viziteze întreaga lume, la bordul vaselor Cunard, Celebrity Cruises sau Royal Caribbean. “Într-un an și jumătate am ajuns să văd lumea – din Singapore în Caraibe și din Canada în Birmania. Jobul meu era să proiectez zona de F&B (food and beverages, n. red.).” Se ocupa de crearea meniului, de identificarea furnizorilor, de selectarea materiilor prime, a personalului și de proiectarea bucătăriilor. Fiecare astfel de misiune dura una sau două săptămâni după care cobora într-un port, lua avionul și mergea către următoarea misiune. Deși a vizitat întreaga lume, atunci când este pus să aleagă un top trei al destinațiilor de vacanță preferate alege pe două poziții Europa. “Pe primul loc ar fi fără îndoială Barcelona. Pe treapta a doua Caraibe, iar pe a treia, Coasta de Azur, care s-ar prelungi și cu coasta italiană până la Portofino.”

DUPĂ CE A FĂCUT ÎNCONJURUL LUMII A DECIS SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN ROMÂNIA UNDE, spune el, a pierdut toți banii câștigați afară din cauza unor parteneriate nereușite cu români. “Cred că în spatele mentalității stă și moștenirea istorică. De fiecare dată când avansam venea o mare putere să ne cotropească, de aceea cred că ne stă în caracter să trăim momentul pentru că nu știm ce va fi mâine.” Totuși această mentalitate, crede el, îi face pe mulți antreprenori să nu reușească să dezvolte planuri de business pe termen lung. Antreprenorul mai spune că din experiența sa a învățat că puterea unei economii mature și prospere vine de la întreprinderile mici și mijlocii.

“Am ales în 2004 să mă întorc în România, deși oriunde altundeva aș fi rămas mediul de business este promovat și susținut.” Acolo însă ar fi fost doar un pește într-un ocean, pe când pe piața locală poate crea ceva care să treacă testul timpului, crede el. După doi ani de încercări de business, în 2006 Tudor Constantinescu a lansat pe piață lanțul Chocolat care numără astăzi două restaurante-boutique (Centrul Istoric și Radu Beller), două standuri (mall Băneasa și aeroportul Otopeni) precum și șapte cornere în magazinele Mega Image.

PÂNĂ LA FINALUL ANULUI VOM AJUNGE ÎN 15 SUPERMARKETURI MEGA IMAGE, iar începând cu 2013, vom fi prezenți în toată rețeaua cu macaroons și bezele. De sărbători vom avea și cozonac și pască.” În standurile din Otopeni și Băneasa compania a mizat tot pe produse dulci, însă într-o gamă mai extinsă. “Tot anul viitor avem planuri să ne dezvoltăm cu standuri în mai multe malluri din București și din țară”, spune Tudor Constantinescu fără a da detalii. În ceea ce privește dezvoltarea pe segmentul restaurantelor-boutique, el spune că nu are planuri concrete, însă analizează zonele Piața Amzei, Pipera-Corbeanca, ambele cunoscute ca fiind frecventate de persoanele cu venituri peste medie. “Ne adresăm segmentului premium, de aceea căutăm spații premium.” Deși se adresează unui segment de clienți pe care criza nu i-a lovit la fel de puternic ca pe cei din clasa medie, Tudor Constantinescu spune că businessul a mers mai greu în criză, “însă este bine că am rezistat”. Mai mult, antreprenorul, care este asociat în businessul Chocolat cu un investitor francez (fiecare are 50% din acțiuni), spune că nici în prezent nu se simte o revenire pentru industria restaurantelor și “nu pentru că românii nu au bani, ci pentru că preferă să strângă să meargă într-o vacanță sau să facă altceva cu banii”. La Chocolat clienții lasă între 10 și 100 de lei. Primii vin să bea o cafea, iar ceilalți mănâncă o masă cu trei feluri. “Zilnic, în tot grupul (atât în restaurante, cât și la standuri și în supermarketurile Mega Image, n. red.) avem între 500 și 1.000 de clienți.” Tudor Constantinescu spune însă că mai mult de jumătate din cifra de afaceri este realizată cu clienți care vin o dată sau de două ori pe lună. Antreprenorul nu dă detalii despre cifra de afaceri, mărginindu-se să declare: “Vedem viitorul în milioane de euro. Vrem să ajungem în 2015 la cinci milioane de euro”. Potrivit informațiilor de pe site-ul Ministerului de Finanțe, restaurantele, operate de firma Theobromaconsult, au avut în 2010 afaceri de 3 mil. lei (0,7 mil. euro), în scădere cu peste 10% comparativ cu anul anterior. Tudor Constantinescu spune însă că există mai multe companii care operează grupul, însă nu dorește să dea detalii. “2012 a fost pentru noi cel mai bun an. Oamenii vin mai rar, dar continuă să vină. În plus, am câștigat clienți noi. Astfel, am crescut ca număr de clienți, deși comanda medie nu a suferit modificări.” Cele mai cumpărate produse ale lanțului sunt cozonacul, macaroons și bezelele. Când vremurile sunt amare, cum să îndulcești mai bine situația?