Povestea lui Jan Koum, cofondatorul WhatsApp

În SUA, trăiau într-un mic apartament cu două camere obținut prin intermediul asistenței sociale americane și se întrețineau din salariul de babysitter al mamei și din banii pe care Jan Koum îi primea ștergând podelele într-un magazin alimentar. Odată cu diagnosticarea mamei sale cu cancer, au început să trăiască amândoi din banii primiți de la statul american. De cele mai multe ori un copil problemă la școală, Koum a fost însă un elev autodidact, care a învățat singur programare împrumutând cărți uzate pe care le returna după ce le studia. După liceu, s-a înscris la universitatea de stat americană San Jose și a lucrat în paralel ca security tester în cadrul E&Y. În 1997, l-a întâlnit pe Brian Acton, al 44-lea angajat al Yahoo, care inspecta sistemele de advertising ale companiei. Acton l-a inspirat pe Koum să se angajeze, șase luni mai târziu, la Yahoo ca inginer de infrastructură. Fiind student, când a primit un telefon de la cofondatorul Yahoo, David Filo, a fost mustrat că nu se află în birou. ”Uram școala oricum„, a declarat Koum într-un interviu acordat presei internaționale, prin urmare a renunțat.

Jan Koum s-a apropiat de Brian Acton, iar în 2007 cei doi au părăsit compania și și-au luat un an liber pentru a se relaxa, călătorind în America de Sud. Au aplicat apoi pentru locuri de muncă la Facebook și au fost respinși. În ianuarie 2009, Koum și-a cumpărat un iPhone și a înțeles că App Store-ul, care pe atunci avea șapte luni, urma să evolueze spre o nouă industrie de aplicații. L-a vizitat pe Alex Fishman, un prieten rus care obișnuia să invite oameni din comunitatea rusească la el acasă, și a discutat cu el ore întregi despre dezvoltarea unei noi aplicații. Le-a venit astfel ideea dezvoltării unei agende telefonice care să prezinte statusul persoanelor din listă.

A înregistrat WhatsApp Inc. în California, iar la început aplicația se bloca des. Când Fishman și-a instalat aplicația pe propriul telefon, a observat că doar câțiva prieteni ruși o foloseau. Nemulțumit de rezultate, Koum voia chiar să renunțe și a început să își caute de lucru. Ajutorul a venit de la Apple odată cu lansarea notificărilor push din iunie 2009, care le permiteau utilizatorilor să fie anunțați chiar și atunci când nu foloseau aplicația. Odată cu schimbarea statusului, toți din agendă erau anunțați prin notificări push. Koum a realizat, urmărind schimbarea statusurilor, că a creat fără să vrea un serviciu de transmitere de mesaje și a dezvoltat astfel WhatsApp 2.0, axată pe această componentă.

În octombrie, Acton a convins cinci prieteni de la Yahoo să investească 250.000 de euro în afacere, iar ca răsplată a primit statutul de cofondator și acțiuni în companie. Primul lor birou a fost un depozit părăsit, unde lucrau pe mese de la Ikea și erau nevoiți să se acopere cu pături din cauza temperaturii scăzute, însă WhatApp își creștea veniturile treptat, cu aproximativ 5.000 de dolari pe lună, suficient astfel încât să își acopere costurile. Până la începutul lui 2011, WhatsApp se afla în topul primelor 20 de aplicații din App Store și atrăsese atenția investitorilor de capital. Jim Goetz, partener la compania de investiții Sequoia, a investit 8 milioane de dolari în finanțarea proiectului, după ce a promis că nu va impune modele de advertising companiei.

În 2013, după ce numărul de utilizatori de WhatsApp ajunsese la 200 de milioane, WhatsApp a mai primit 50 de milioane de dolari de la Sequoia, valoarea companiei ridicându-se astfel la 1,5 miliarde de dolari. Sediul companiei a fost mutat din depozitul vechi într-o clădire nouă din sticlă pe care, la fel ca în depozit, nu există niciun semn care să indice birourile WhatsApp. ”Nu văd niciun motiv pentru care ar trebui să existe un indicator. Ar fi doar un boost de ego, știm cu toții unde lucrăm.„ După cumpărarea de către Facebook, Koum a primit un post de director în consiliul de administrație al companiei care operează cea mai mare rețea de socializare din lume, cu peste 1,2 miliarde de utilizatori.