Povestea lui Hans Wilsdorf, fondatorul Rolex

La 12 ani a rămas orfan, iar unchii materni au devenit tutorii celor trei frați. Ei au decis că ar fi mai bine să lichideze afacerea de producție a berii prosperă a familiei, care aparținuse inițial bunicului și ulterior tatălui său. I-au înscris pe copii la o școală cu internat cu reputație bună, unde, potrivit autobiografiei lui Wilsdorf, ”a primit educația necesară pentru a-și croi singur drumul în lume„.

În pofida faptului că mama lui Hans Wilsdorf era descendentă a renumitei familii de berari Maisel, el nu era interesat de această industrie. A manifestat în schimb un interes crescut pentru matematică și limbi străine, iar aceste înclinații l-au determinat să își dorească o carieră prin care să călătorească mult. S-a angajat mai întâi ca ucenic în cadrul unui comerciant de perle din Geneva, ce avea o echipă de vânzări răspândită în toată lumea.

În 1900, s-a mutat în orașul elvețian La Chaux-de-Fonds, unde a început să lucreze ca traducător în limba engleză și funcționar pentru Cuno Karten, care la vremea respectivă era un concern important concentrat pe exporturi de ceasuri de buzunar și unde a dezvoltat o dorință de a crea ceasul perfect. Trei ani mai târziu s-a mutat în Londra, unde s-a angajat la un producător de ceasuri. Wilsdorf scrie în autobiografia lui că l-a uimit să găsească la angajatorii lui competențe comerciale foarte dezvoltate, dar și o lipsă mare de cunoștințe de specialitate în domeniul orologeriei. A fost motivat astfel ca în 1905, la 24 de ani, să pună bazele propriei afaceri.

A creat firma Wilsdorf & Davis, cu sediul central în Londra, cooptându-l și pe Alfred Davis, fratele soției sale, în aceasta. Au început să importe ceasuri și au făcut un parteneriat cu producătorul de ceasuri de mână Herman Aegler. În 1908, Wilsdorf a înregistrat numele Rolex ca marcă înregistrată a Wilsdorf & Davis Ltd., alegând acest nume fiindcă era ușor de pronunțat în orice limbă. În 1914, când Wilsdorf avea 33 de ani, Primul Război Mondial a izbucnit, cetățenii englezi au dezvoltat o ură față de germani, iar taxele au crescut, motiv pentru care a mutat sediul central al companiei în Geneva.

În 1915, a schimbat oficial și numele companiei ca răspuns la conflictul dintre englezi și germani, iar patru ani mai târziu a mutat compania cu totul în Geneva. Popularitatea ceasurilor Rolex a crescut datorită piloților Forțelor Aeriene Regale care le cumpărau până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. În momentul când au fost capturați și duși în taberele de prizonieri, ceasurile lor au fost confiscate. Când a auzit de acest lucru, Wilsdorf s-a oferit să înlocuiască toate ceasurile confiscate și să nu ceară plata lor până la încheierea războiului. În 1946, Wilsdorf a fondat și Tudor, o subsidiară a Rolex ce comercializează ceasuri mai ieftine.

Prețurile ceasurilor Rolex variază în funcție de model și de materialele folosite; ele sunt între 650 și 75.000 de dolari, iar, pentru ceasurile Tudor, între 250 și 9.000 de dolari, potrivit cărții ”Ceasuri de mână vintage„ a autorului Reyne Haines. După moartea soției sale, în 1944, Wilsdorf a pus bazele Fundației Hans Wilsdorf, căreia i-a donat toate acțiunile sale din Rolex, astfel încât o parte din profitul companiei să fie mereu direcționat către fapte caritabile.