Povestea “Îngerului Morții”, omul care a ucis zeci de mii de oameni

Una dintre cele mai sinistre și mai persistente imagini din al Doilea Război Mondial este filmul sosirii de trenuri cu evrei la Auschwitz. În mijlocul gloatelor care se înghesuie și al cordoanelor de soldați există o siluetă singuratică în uniformă imaculată și mănuși albe. Bărbatul îi inspectează pe deținuți și îi dirijează într-o direcție sau alta – într-o parte așteaptă brutalitatea, înfometarea și privațiunea, dar o șansă slabă de supraviețuire. În partea cealaltă așteaptă moartea instantanee în camerele de gazare.

Personajul înspăimântător de rece și detașat, care ia decizii de viață și de moarte, este unul dintre medicii lagărului: dr. Josef Mengele.

În 1983, după extrădarea lui Klaus Barbie, faimosul vânător de naziști dr. Simon Wiesenthal a publicat o listă cu cei mai importanți zece hitleriști pe care dorea să-i aducă în fața justiției. Wiesenthal avea pe atunci 76 de ani și probabil că înțelesese că șansele de a-i aduce pe toți zece în tribunal erau reduse. “Dacă i-aș prinde pe toți, ar însemna o realizare. Dar dacă l-aș putea prinde doar pe Josef Mengele, cred că aș avea sufletul împăcat.”

Cine a fost acest monstru detestat? Josef Mengele s-a născut în 1911 într-o familie de industriași apartinând păturii superioare a clasei mijlocii din Gunzburg, în Bavaria. Firma familiei se ocupa cu producerea de mașini agricole. La 20 de ani, Mengele a intrat în Stahlhelm, o organizație militantă de extremă dreaptă, înființată de foști soldați, nemulțumiți de rezultatul Primului Război Mondial. În anul 1934, s-a alăturat SA-ului, iar în 1937 a devenit membru al NSDAP și SS.

Ideologia nazistă a lui Mengele s-a dezvoltat încă din timpul studiilor unicersitare, pe care le-a urmat la Munchen, Bonn, Frankfurt și Viena. În Munchen a fost atras de teoriile rasiale ale lui Alfred Rosenberg, filozoful nazismului. La Frankfurt-am-Main și-a primit diploma medicală, studiind cu Otmar von Verschuer, directorul Institutului pentru Igienă Rasială de la Universitatea din Frankfurt. A prezentat o dizertație cu o tendință clar rasială despre “Morfologia maxilarului inferior la patru grupuri rasiale”. A continuat cu un studiu rasial similar (și la fel de inutil) despre gura de lup și buza de iepure. Mengele a fost un nazist rasist meticulosm care i-a urât pe evrei, dar i-a urât și mai mult pe țigani.

Ca membru al Institutului pentru Biologie Ereditară și Igienă Rasială, Mengele s-a alăturat voluntar la Waffen-SS și a început să lucreze ca medic militar în timpul invaziei Uniunii Sovietice. A fost decorat de patru ori, dar după ce a fost rănit, a fost declarat inapt pentru serviciul militar – și astfel a căpătat postul la Auschwitz.

În anul 1943 a plecat la Auschwitz, unde a activat sub conducerea medicului-șef Eduard Wirths și unde și-a desfășurat cercetările medicale de-acum notorii. Îl interesau gemenii și a decis să verifice teoriile determinismului genetic, care implica examinarea gemenilor atât vii, cât și morți. Un alt subiect de cercetare a fost nanismul.

Una dintre misiunile lui Mengele la Auschwitz a fost supervizarea selectării deținuților sosiți în gară. Și alți medici din lagăr erau implicați în triere, dar dintre toți, Mengele părea să se bucure cu adevărat de activitatea respectivă, desfătându-l etalarea fățișă a puterii. Adesea apărea la rampele de sosire, chiar și când nu era de serviciu, și-și folosea crăvașa de călărie cu care indica deciziile sale de viață sau de moarte. De multe ori folosea aceeași crăvașă pentru a-i bate pe deținuți și un revolver pentru a-i împușca pe prizonierii care se mișcau greoi sau erau necooperanți.

Potrivit medicilor alături de care a lucrat la Auschwitz, Mengele se mândrea cu rolul său și era întru totul de acord cu regimul brutal din lagăr. În câteva rânduri, a omorât cu mâna lui deținuți, fie cu pistolul, fie cu injecții fatale cu fenol. Tehnic vorbind, era medic, în sensul că deținea calificarea respectivă, totuși comportamentul lui contrazicea în mod grotesc jurământul lui Hipocrate. În loc să salveze vieți, el ucidea. În loc să ușureze durerile, le provoca. Standardele lui morale sunt demonstrate de ceea ce a făcut când a sosit la Auschwitz și a găsit 600 de femei bolnave în infirmerie; a ordonat imediat trimiterea lor în camerele de gazare.

Au urmat după aceea experimentele. Gemenii, subiecții cei mai de seamă ai lui Mengele, erau ținuți într-un bloc special, unde îi putea examina oricând. Îi proteja de muncile fizice grele și se asigura să fie hrăniți corespunzător dar continua să-i trateze ca pe simple animale de laborator și, tot ca pe niște animale de laborator, îi omora și îi diseca după bunul lui plac.

Interesat de legătura dintre culoarea ochilor și tipul rasial, Mengele a început experimente care implicau injectarea de substanțe chimice în ochii subiecților săi. Experimentele provocau dureri și infecții, și cel puțin un copil a murit, iar altul a orbit. Mengele colecta de asemenea “specimene” pentru dr. Verschuer. Se știe, de exemplu, că șapte perechi de gemeni cu ochi de culori diferite au fost omorâți prin injectare cu fenol, după care ochii au fost trimiși lui Verschuer.

Însemnările lui Mengele despre experimente nu au supraviețuit războiului, dar nu există nicio dovadă că vreunul dintre ele ar fi avut vreun fundament științific sau vreo aplicație practică. Suferințele au fost realmente inutile.

Poreclit “Îngerul Morții” de către deținuții din Auschwitz, Josef Mengele a lucrat ca medic în lagărul de concentrare până la oprirea experimentelor, cu puțin înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, după care s-a întors în Gunzburg. N-a încercat niciodată să mai practice medicina. A revenit la o etapă anterioară, ocupându-se de reconstruirea companiei familiei, Karl Mengele & Sons.

Mengele a scăpat cumva atenției timp de zece ani după terminarea războiului, când autorul Ernst Schnabel a atras atenția asupra activităților sale din lagărul de concentrare. Au început atunci să fie puse întrebări și să se ceară judecarea lui pentru crime de război.

La momentul respectiv, Mengele plecase deja în secret cu familia în America de Sud., iar din 1973 a trăit ca fugar în Paraguay. Vânătorii de naziști conduși de Simon Wiesenthal erau pe urmele sale, strângând tot mai mult plasa în jurul lui. În 1979, prietenii lui naziști din Paraguay au răspândit zvonul că murise. Au publicat până și o fotografie post-mortem a unui cadavru întins pe masă, cu o cicatruce pe brațul drept, de unde îi fusese înlăturat tatuajul SS. Wiesenthal nu s-a lăsat însă păcălit atât de ușor și a aflat că persoana decedată era căpitanul SS Roschmann, un alt criminal de război care trimisese 80.000 de evrei într-un lagăr de concentrare din Riga.

În cele din urmă, a fost exhumat un schelet despre care medicii legiști au declarat că era al lui Mengele; se pare că acesta ar fi murit în anul 1985 în urma unui accident cerebral pe care l-a suferit în timp ce înota.

Informațiile sunt preluate din cartea “Cei mai ticăloși oameni din lume”, de Rodney Castleden, tradusă de Mihai-Dan Pavelescu și disponibilă în România la editura Meteor Press.