Povestea dramatică din spatele carierei unui copil minune al tenisului mondial

Povestea Andreei Jaeger, povestită chiar de ea, este o lecție pentru toată lumea. Este de fapt viața de jucătoare profesionstă văzută prin ochii unui copil sensibil, care suferea atunci când bătea pe cineva, care era bătut de tată atunci când pierdea. Un copil care nu știa cum să scape dintr-o lume pe care o considera fără scrupule și în care nu avea nici măcar un aliat. O copilă care s-a lăsat învinsă în finala de la Wimbledon pentru că se simțea vinovată pentru că o deranjase pe adversara ei cu o zi înainte.

Fost copil minune al tenisului, intrată în tenisul profesionist la 14 ani, ea juca finala la Wimbledon la 16 ani și se retrăgea din activitate doi ani mai târziu. Nimeni nu a înțeles de ce, nimeni nu știa ce se afla în sufletul acestui copil. În 2008, “The Mail on Sunday” dezvăluia detalii din ultima „călătorie” interesantă a Andreei. Ea devenise Sora Andrea după ce a fost primită în Ordinul Călugărițelor Dominicane. Într-un interviu emoționant, fostul copil minune al tenisului explică cum viața ei în biserica episcopală a ajutat-o să se împace cu trecutul care a marcat-o profund. În 2009, s-a retras din viața monahală pentru a se dedica fundației pe care o conducea. Iată traducerea integrală a materialului, unul dintre cele mai bune scrise vreodată despre lumea tenisului.

A fost un copil dificil… și cea mai bună jucătoare de tenis a generației sale. La 14 ani, cu părul prins în cozi și purtând încă aparat dentar, Andrea Jaeger domina terenul de tenis, fără teamă de nimeni și încrezătoare în talentul ei, care l-a depășit pe cel al lui Chris Evert sau Billie Jean King. Deși devine nr. 2 mondial până să împlinească 16 ani și capătă faimă, în 1982 joacă finala de la Wimbledon împotriva Martinei Navratilova și pierde cu 6-0, 6-3, în mai puțin de o oră. Doi ani mai târziu, după o accidentare la umăr, Andrea părăsește tenisul definitiv, slăbită și dezamăgită de lumea în care trăise și pe care ajunsese să o disprețuiască.

Andrea nu vroia nici faimă, nici avere. S-a retras din vizorul publicului și și-a folosit toți banii pentru a înființa o fundație caritabilă, “Mica stea”, pentru copiii suferinzi de cancer în fază terminală. A fost o decizie pe care puțini dintre foștii colegi ori din familie au înțeles-o.

Presată de tatăl ei, Andrea și-a pierdut copilăria și s-a luptat cu duritatea circuitului profesionist.

Doar acum, spune ea, a găsit pacea și împlinirea pe care tenisul nu i le-a putut da. De la sediul fundației ei din Colorado, Andrea spune: “întotdeauna am simțit că am o chemare spre a-i ajuta pe cei în nevoie. A fost în sufletul meu de când eram copil”. “Cred că din această cauză m-am chinuit atât de mult pe terenul de tenis, pentru că trebuie să fii egoist pentru a reuși într-un sport individual.”

“Părinții mei nu mergeau la biserică. Noi nu aveam o biblie în casă, dar, fără nici o explicație, simțeam că Dumnezeu mi-a dat darul credinței. Întotdeauna îmi spuneam rugăciunile când eram mică. Nimeni nu mi-a zis să o fac. N-am învățat asta la școală sau de la televizor”.

“Știam că Dumnezeu există, că eram prieteni și că aveam o relație deosebită. Nimeni din familia mea nu știa că eu mă rugam în fiecare zi”-

“În augut 2006, mi-am luat diploma în teologie. Apoi am intrat în Ordinul călugărițelor dominicane”.

“E vorba de rigurozitate. Mă trezesc la 4 dimineața, îmi spun rugăciunile și-mi fac studiul spiritual, apoi încep lucrul la fundație la 5 sau 6.”

“În fiecare zi desfășurăm o activitate pentru copiii aceștia undeva în lume”.

“Cât de des port veșmântul călugăresc?– depinde de activitatea pe care o am de făcut. Am trei ținute. Se murdăresc destul de repede. Și-mi tot prind hainele în ușile autobuzelor și în scările rulante. Odată am sărit într-un taxi și jumătate din veșmânt era p-afară. În prima săptămână l-am purtat la o mare conferință internațională ce avea loc la New York. O pasăre s-a găinățat pe mine. M-am gândit că ăsta este felul lui Dumnezeu de a-mi spune: “Poate că e bine să te mai murdărești din când în când. Doar tu ești fata aia care se trântea după mingi pe terenul de tenis”, scrie http://doartenis.ro