Povestea complicată a uneia dintre cele mai importante companii din România. Cum a ajuns acum, după ce a fost la un pas de faliment

Ca o poveste de film este parcursul companiei Ambient din Sibiu, afacerea antreprenorului Ioan Ciolan, fondată imediat după terminarea facultății. S-a extins, a fost în topul retailerilor de bricolaj, a trecut pe pierderi în criză, dar a rezistat. A fost aproape de o tranzacție, apoi datoriile au condus-o la insolvență, iar pandemia – la faliment. Magazinele și-au continuat existența, chiar dacă în număr mai restrâns, prin intermediul francizaților, pentru ca, în această vară, o singură companie să-și asume din nou renașterea și dezvoltarea. Astfel începe un nou capitol din Ambient.

Casa Ambient. Cu acest brand s-a lansat în piață businessul fondat de antreprenorul Ioan Ciolan din Sibiu. După mai multe proiecte mici de afaceri, dezvoltate în timpul studenției sale în Cluj-Napoca, unde a absolvit Facultatea de Automatizări – Calculatoare din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Ioan Ciolan, astăzi în vârstă de 54 de ani, s-a întors în 1993 în Sibiu pentru a pune pe picioare două businessuri: un lanț de cofetării sub numele Boema și o rețea de distribuție de instalații și finisaje pentru locuințe.

În 2002, a fost deschis primul magazin Casa Ambient în Sibiu. La cinci ani de la lansare, în 2007, Ambient devenise o rețea ce număra nu mai puțin de 34 de magazine, având un ritm alert de expansiune, cu mai multe deschideri în fiecare an. Era cel mai mare distribuitor de materiale de construcții din Transilvania, cu afaceri de 170 de milioane de lei și 2.600 de angajați. Tot în 2007, Business Magazin îl premia pe Ioan Ciolan în cadrul ediției a doua a galei Tineri Manageri de Top, la categoria „Antreprenoriat”. La începutul lui 2008, antreprenorul anunța un plan amplu de investiții, cu 12 magazine, pentru care punea la bătaie 136 de milioane de lei, scopul fiind ieșirea din „granițele” Transilvaniei la nivel național.

Era anul de debut al crizei financiare, dar nimeni nu o știa pe atunci. „Înainte, ne propuneam să inaugurăm șase centre comerciale pe an – două în orașe mari și patru în orașe medii. Transilvania a fost zona de școală. Acum suntem suficient de maturi încât să putem dezvolta rețeaua Ambient în toată țara”, spunea Ioan Ciolan în 2008. El păstrase controlul companiei, dar în acționariat intraseră și Gheorghe Călburean (cel care a controlat firma de foraj petrolier Dafora) și alți trei asociați – Dan Olteanu, Lucian Bezerița și Zsolt Berecki. Ascensiunea pe care o cunoștea, în paralel, rețeaua băcăuană Dedeman, fondată de frații Dragoș și Adrian Pavăl, punea și ea umărul la consolidarea pieței de bricolaj din România, iar Ambient voia să țină pasul. Totodată, dinamica sectorului construcțiilor dusese compania sibiană pe locul al doilea în topul distribuitorilor români de profil.

Competitori străini erau companii precum BauMax, Praktiker, Bricostore. Portofoliul Ambient cuprindea materiale de construcții și structuri (zidărie, pal), finisaje (vopsele, adezivi, parchet, uși, ceramică, obiecte sanitare), instalații (electrice, apă, gaz), precum și mobilă, decorațiuni, flori, ustensile pentru grădinărit și chiar electrocasnice. Cele două depozite ale companiei se aflau la Sibiu și la București. Din biroul lui din Sibiu, unde Ioan Ciolan spunea că-și petrecea zece-douăsprezece ore pe zi, se vedea tot sediul logistic al companiei, desfășurat pe un teren de circa douăsprezece hectare, cu acces la două linii de cale ferată.

Aproape de o tranzacție. În 2008, Ambient era curtată de mai mulți investitori – atât fonduri de investiții, cât și companii străine cu profil similar de activitate, însă Ioan Ciolan spunea că nu lua în calcul vânzarea, urmărind atragerea unor credite bancare pentru dezvoltare. Totuși, în aceeași vară, ajunsese în negocieri avansate cu fondul de private equity EQT, fondat de familia Wallenber, una dintre cele mai bogate din Suedia, pentru vânzarea unui pachet de acțiuni. Suma vehiculată era de circa 150 de milioane de euro pentru cel puțin jumătate din companie, iar banii ar fi finanțat extinderea rețelei pe parcursul a doi ani.

„Ne-am dat seama că un parteneriat cu ei ne-ar fi putut ajuta să ajungem într-un timp scurt acolo unde am fi putut ajunge singuri în zece ani. În plus, era momentul să accelerăm, pentru că boomul din construcții nu putea ține la nesfârșit. Cu retailerii străini care ne-au bătut la ușă nu am intrat în discuții, pentru că ei voiau achiziții, iar noi suntem prea tineri pentru a ne dori un exit din afacere”, spunea Ioan Ciolan într-un interviu pentru Ziarul Financiar. Primele semnale ale crizei financiare au dat însă peste cap planurile fondurilor de investiții, care și-au înghețat astfel proiectele de achiziții în Europa Centrală și de Est din cauza instabilității.

Astfel în septembrie 2008, când negocierile erau aproape de final, EQT a decis să oprească toate proiectele de dezvoltare din regiune, inclusiv planurile de a intra în parteneriat cu acționarii Ambient. Tranzacția nu a mai avut loc. Finalul anului 2008 a adus atât o scădere a vânzărilor Ambient, cât și restructurarea a 250 de locuri de muncă, justificată de strategia de reducere a costurilor, precum și închiderea unor magazine. În fiecare oraș în care s-a extins, Ciolan înființase o firmă prin asociere cu investitori din zonele respective, iar la sfârșitul lui 2008, toate cele 15 companii din grupul Ambient au fuzionat, dând naștere unui business cumulat de 230 de milioane de euro.

„Anul 2008 a fost un an dificil pentru Ambient din punct de vedere financiar. Am avut noroc că am finalizat reorganizarea în societate pe acțiuni, cu toate că fuziunea și consolidarea ne-au costat peste 12 milioane de euro”, spunea antreprenorul la acel moment. După un 2008 dificil, urma să vină un 2009 și mai rău, cifra de afaceri scăzând în acel an la 105 milioane de euro, față de 230 de milioane de euro în anul precedent. Pierderile erau de 20 de milioane de euro, de două ori mai mari într-un an.

După noi runde de disponibilizări, compania ajunsese la 1.600 de salariați în distribuție și retail. Începea o lungă perioadă de restructurări. În 2010, în echipa Ambient au fost cooptați directori din companii mai mari decât Ambient, pentru a gestiona traversarea crizei – directorul financiar fusese recrutat de la A&D Pharma, directorul de retail venea de la Altex, iar directorul național de vânzări – de la JTI. Cu această echipă, într-o perioadă în care băncile erau extrem de reticente în acordarea de credite, Ambient a reușit să obțină o finanțare de 5 milioane de euro de la un consorțiu format din nouă bănci, pentru a refinanța o datorie și a plăti furnizorii.

Despre o potențială atragere a unui alt acționar în firmă, Ioan Ciolan spunea că este „o discuție pe care o minte înțeleaptă o poate aborda în orice moment. O ușă este deschisă oricând”. Restructurările au continuat, iar personalul a ajuns să numere 1.100 de oameni. „«Perfuziile» noastre pentru «resuscitare» au fost restructurarea la sânge, cu supravegherea consultanților de la Roland Berger, și recrutarea unei noi echipe de management.”

Cititi aici materilul integral