Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

După cum povestește chiar el într-un interviu acordat revistei GQ, întreaga activitate criminală a lui Frank Bourassa a atârnat în balanță într-o dimineață de decembrie, în 2009, când a petrecut ore întregi într-o parcare privind către portul din Montreal. El aștepta un transport aparent banal: cutii cu foi albe de hârtie.

Amicii lui Bourassa, în două mașini separate, supravegheau parcarea de două zile și nu observaseră nimic ieșit din comun; Frank Bourassa era totuși neliniștit, pentru că în orice moment ar fi putut apărea câțiva polițiști care să îl înhațe. Și avea dreptate să se teamă: într-o bună zi, câțiva polițiști aveau să apară de nicăieri și să îl aresteze; dar nu în acea dimineață friguroasă de decembrie.

Simțind că marfa se apropie, Bourassa a sunat un alt prieten, un șofer pe care îl angajase, și i-a spus să tragă camioneta mai aproape de locul de acostare. La scurt timp, camioneta încărcată deja a ieșit din port în mare viteză – o imagine pe care Frank o aștepta de mai bine de doi ani. Și-o imagina, de fapt, încă din timpul adolescenței, atunci când și-a lansat „cariera“ de răufăcător; până la acel moment, CV-ul său includea furt din magazine, furt de mașini sau trafic de droguri. Dar acel transport din Montreal reprezenta începutul celui mai important moment din viața sa de infractor.

Pe măsură ce camioneta se îndepărta, Bourassa și complicii său au urmat-o. Șoferul a dus marfa până în Trois-Rivieres, orașul natal al lui Frank, și a lăsat-o acolo. El a sunat atunci un alt complice care a venit să se asigure că nu există microfoane sau camere de filmat între foile de hârtie; după ce s-a asigurat că totul e în regulă, Frank a răsuflat ușurat: „Nimeni nu mă mai poate opri de acum“.

Foile albe nu erau însă simple foi de scris: realizate din același material folosit la tipărirea bancnotelor americane, ele aveau gravate fața lui Andrew Jackson – principalul ingredient pentru producerea unor bancnote false de înaltă calitate. Bourassa avea acum lucrurile necesare pentru a falsifica sute de milioane de dolari în bancnote de 20 și era pe cale să devină cel mai prolific falsificator din istoria modernă.

Ambițiile criminale ale lui Frank Bourassa, ajuns astăzi la 44 de ani, au început să se dezvolte când el era în clasa a VIII-a: „Am dezvoltat o rețea de hoți din magazine“, povestește bărbatul. „Am început să fac bani, sute de dolari pe săptămână, era foarte mult pentru un puști!“ La 15 ani s-a mutat din casa părinților, a renunțat la școală și și-a închiriat propriul apartament. Și-a găsit chiar și job cinstit, lucrând la un atelier auto; în același timp însă el vindea și mașini furate. „Aveam câțiva băieți pe care îi sunam, le spuneam de ce mașini am nevoie și ei mi le aduceau. Câte mașini am furat? Nu știu, cred că vreo 500.“
Când avea 28-29 de ani, Frank Bourassa a comis ceea ce descrie ca fiind cea mai mare greșeală a vieții lui: a încercat să se îmbogățească prin mijloace legale. În partea de vest a orașului natal, el a deschis o mică fabrică specializată în producția de pantofi și plăcuțe și frână. Unitatea a avut un oarecare succes, dar acest succes „cinstit“ nu i-a adus nicio satisfacție. „Lucram douăzeci de ore pe zi, nici nu mai apucam să dorm. Era o nebunie“, povestește bărbatul în cadrul interviului pentru GQ. Nu după mult timp, el a fost diagnosticat cu o tulburare legată de stres și a primit tratament. A vândut fabrica, dar experiența l-a dus la o concluzie simplă: „La naiba cu asta, nu o să mai lucrez niciodată cinstit!“.

Așa că Frank Bourassa s-a întors la activitatea sa preferată: încălcarea legii. „Oamenii câștigau destul de mult din traficul de marijuana în acea perioadă, așa că m-am gândit să încerc și eu.“ Noul „business“ a mers destul de bine până în 2006, când poliția a descoperit laboratorul unuia dintre distribuitorii săi; Frank a fost condamnat la 12 luni de închisoare, dar legile canadiene i-au permis să stea doar trei luni în arest la domiciliu.

În acele luni, Bourassa a început să se întrebe ce se va alege de viața lui; știa că afacerea cu marijuana nu poate rezista la nesfârșit, pentru că traficanții mexicani aduceau marfă mult mai ieftină. Și atunci i-a picat fisa: „Rezultatul final e întotdeauna același: faci tot felul de lucruri pentru a obține bani. Așa că la naiba cu asta – de ce să nu sari peste majoritatea pașilor și să treci direct la obținutul banilor?“