Povestea celor doi frați care au monopolizat piața de anvelope

În 1886, la 33 de ani, André Michelin a renunțat la cariera sa de inginer în Paris și a preluat afacerea bunicului de comercializare de bunuri și echipamente agricole din Clerrmont-Ferrand, printre care și o combinație neobișnuită de produse din cauciuc vulcanizat, care se îndrepta spre insolvență după moartea fondatorului.

Trei ani după preluarea conducerii companiei, l-a luat alături de el și pe fratele său mai tânăr, iar Édouard a schimbat numele firmei în Michelin &Co. Édouard era responsabil de operațiunile de producție și de cercetare ale companiei, iar André se ocupa de management și de vânzări. Au decis să se dedice succesului companiei, însă niciunul dintre frați nu avea experiență de comerciant. În 1889, un ciclist l-a abordat pe Édouard în momentul când a făcut o pană la una dintre roți.

În perioada respectivă, o pană de anvelopă însemna ore de așteptare pentru cicliști: anvelopele erau lipite de rame cu lipici, reparația dura trei ore, iar alte 12 ore treceau până la uscarea lipiciului. Situația era foarte neplăcută în contextul anilor 1880, o perioadă când ciclismul a devenit o formă populară de transport, cât și un hobby popular, datorită patentului  lui John Dunlop pentru anvelopele gonflabile. Înainte de invenția lui Dunlop, anvelopele de bicicletă erau făcute din cauciuc solid, care făceau plimbările pe bicicletă mult mai incomode.

După ce a fost abordat de ciclist, Edouard a început să acorde din ce în ce mai mult interes pentru noile anvelope pneumatice. Frații Michelin au ajuns la concluzia că ar exista o cerere mai mare pentru astfel de anvelope dacă ar fi existat o modalitate mai rapidă de reparație, mai precis dacă roțile ar fi fost detașabile. Edouard a făcut o serie de experimente și a dezvoltat mai multe prototipuri, iar în 1891 a primit patentul pentru anvelopele detașabile. Industria automobilelor era într-o fază incipientă, iarAndré și Édouard au văzut și în această piață o oportunitate.

Au transferat ceea ce au învățat despre anvelopele pneumatice detașabile ale bicicletelor spre automobile. În 1895, frații au intrat în cursa de automobile Paris-Bordeaux-Paris folosind noul design de anvelope Michelin, unde, chiar dacă mașina lor a fost ultima clasată, noile anvelope i-au impresionat pe reprezentanții industriei și au lansat piața pentru noile anvelope. La finalul cursei, André a prezis că, în zece ani, fiecare mașină din lume va fi echipată cu astfel de anvelope. A durat doar cinci ani ca acest lucru să se întâmple.

Succesul Michelin Brothers a crescut astfel concomitent cu industria auto și s-a extins la nivel internațional odată cu construcția unor fabrici, în Italia în 1906 și, un an mai târziu, în Statele Unite ale Americii. Compania a fost reorganizată ca holding în 1951. În prezent, Michelin deține unități de producție în întreaga lume și produce anvelope pentru aproape orice tip de vehicul imaginabil, inclusiv naveta spațială, potrivit Automotive Hall of Fame.

Michelin publică și seria cunoscutelor ghiduri de călătorie Michelin (Guide Michelin, fr.) și o serie de hărți rutiere, lansate de André Michelin cu scopul promovării turismului cu mașina și susținerii industriei anvelopelor. Primul dintre acestea, Red Guide (1900) a fost un ghid de buzunar pentru călătoriile în Franța care includea și faimoasele simboluri de rating cu stele pentru restaurante.