Potretul-robot al workaholicului român

De cealaltă parte, managerul său își dorește să aibă cât mai mulți astfel de angajați în echipă, pentru că reprezintă exemplul ideal în materie de productivitate. Un lucru este ignorat de ambele părți: pe termen lung, angajatul capătă probleme de sănătate fizică și mentală, iar acest lucru îi afectează productivitatea. Cum poate fi recunoscut, cum este perceput de colegi și de șefi și ce îl determină pe angajatul workaholic să muncească mai mult decât ceilalți?

Andrei, un tânăr de 27 de ani angajat în departamentul de vânzări al unei companii de cercetare de piață, a ajuns într-un moment din carieră când lucrează mai mult decât niciodată. Stă mai mereu peste program și muncește tot timpul, fără să țină prea mult cont că e seara târziu sau weekend. N-a fost însă dintotdeauna așa. Din contră, povestește despre o perioadă în care nu depășea niciodată opt ore petrecute la serviciu și nici nu muncea prea mult, ba chiar i se reproșa uneori că ia pauze prea dese pentru a ieși la țigară și nu își îndeplinește norma. Perioadă cu care probabil că nu se va mai întâlni prea curând. “În principiu, depinde cât de conștiincios ești ca angajat, dacă natura job-ului îți permite o oarecare libertate și dacă lucrurile se pot amâna. Dacă pot, cei mai mulți oameni le amână. Pe de altă parte, dacă lucrezi cu deadline-uri fixe, îți rămâne doar libertatea de a te încadra în ele”, este de părere Andrei. Pentru el, lucrul cu deadline-uri strânse este noua realitate a vieții profesionale și, cum nici nu le poate amâna prea mult, rămâne la serviciu peste program. “Nu am de ales. În afară de câteva știri pe care abia apuc să le citesc și poate o conversație pe Facebook sau pe messenger, lucrez tot timpul”, explică tânărul, motivat însă să continue de evoluția în carieră și de majorarea semnificativă a salariului din ultima perioadă.

Ca el sunt mulți în peisajul muncii din România. Programul de lucru de la 7 dimineața la 3 după-amiaza de acum mai bine de două decenii a rămas istorie, fiind înlocuit adesea cu zile de muncă de 10-12 ore sau chiar mai bine, cu lucrul de acasă, seara sau în weekend, și chiar cu răspunsul la mail-uri sau rezolvarea unor sarcini de serviciu urgente din vacanță. Mulți o fac pentru a arde etape și a avansa mai repede în carieră, alții pentru a-și păstra jobul, mai ales în contextul economic din ultimii ani care a lovit puternic piața muncii din România. Și, nu în ultimul rând, mai sunt și cei pentru care jobul este cel mai important aspect din viața cotidiană și pentru care munca pe care o fac este foarte importantă și mai presus decât familia sau prietenii.

Sunt descriși drept workaholici, termen englezesc din ce în ce mai popular în România, care sintetizează stilul de viață al majorității angajaților din economie. Dependența de muncă la care face referire termenul este însă mai rar întâlnită la noi, dar lipsa unui echilibru între viața profesională și cea personală, munca peste program și responsabilitățile prea multe preluate adesea fără o motivație financiară suplimentară sunt cât se poate de frecvente. Și cu cât este mai înaltă funcția ocupată, cu atât mai mare predispoziția la sindromul workaholicului.

Mai bine de jumătate, chiar spre 60%, dintre românii cu poziții de management, fie de nivel C – CEO, CFO sau COO, de pildă, fie de executive director sau de vicepreședinte, lucrează cel puțin 50 de ore pe săptămână, cu o medie care ajunge chiar și la 12 ore în fiecare zi, arată un studiu realizat recent pe tema workaholicului român de firma de consultanță în domeniul resurselor umane HART Consulting, pe un eșantion de 100 de angajați și manageri. “În 18 ani am avut 21 de zile de concediu”, spunea recent într-un interviu pentru Business Magazin Mihaela Cristescu, cea care a pus bazele lanțului de clinici și spitale private MedLife. Chiar și acum, la 70 de ani, continuă să se implice atât în consiliul de administrație al companiei, cât și la cârma spitalului de pediatrie din nordul Capitalei, “unde sunt prezentă zilnic, de luni până sâmbătă”.

Sindromul workaholicului a intrat în lumina reflectoarelor în România abia în urmă cu câțiva ani. În 2007, povestea unei tinere de 31 de ani, manager de audit într-una din companiile de consultanță din Big 4, a fost intens mediatizată după ce s-a presupus că ar fi murit de epuizare. Ulterior, în discuție au apărut și alte motive care au condus la situația tinerei, dar asta nu schimbă cu nimic semnalul de alarmă tras asupra programului prelungit de muncă. Trei ani mai târziu, un alt caz a stârnit reacții puternice, după ce o tânără de 34 de ani, angajată a unei companii de cercetare online care muncea după spusele familiei cel puțin zece ore pe zi, de multe ori chiar și acasă, a făcut stop cardio-respirator la serviciu și a intrat în comă.

“Workaholicul român lucrează până la 50 de ore pe săptămână. Aproximativ 92% dintre angajații care au participat la cercetare s-au încadrat aici. Mai mult, lucrează și în weekenduri și își verifică cel puțin o dată emailul de serviciu în afara orelor de program”, explică Mădălina Bălan, managing partener în cadrul HART Consulting. 53,8% dintre managerii aflați la început de carieră și 51,2% dintre cei ajunși deja pe poziții de middle management susțin de asemenea că depășesc programul de lucru de opt ore. Iar o bună parte dintre ei întrec acest nivel cu cel puțin două ore.