Pot cozile de la Mița Biciclista, de la înghețată, pizza și merdenele de pe Calea Victoriei să înlocuiască închiderile de fabrici, reducerea săptămânii de lucru și recesiunea care se anunță din cauza războiului tarifelor declanșat de Trump?

Dacă mergi în weekend pe Calea Victoriei din București, cea mai importantă arteră de promenadă și cheltuit banii din România, nu-ți dai seama că lumea este în flăcări. 

Războiul comercial declanșat de Donald Trump pare departe și nimeni nu crede, până la proba contrarie, că viața lui, că jobul lui, că plimbarea lui pe Calea Victoriei, că înghețata, cafeaua de specialitate și pizza lui vor fi afectate la un moment dat dacă America intră în recesiune, dacă Europa intră în recesiune, dacă China continuă să fie în recesiune. 

Salariile intră la timp pe card și nu se văd nori negri la orizont. 

Este adevărat că weekendul de pe Calea Victoriei, când circulația este închisă, este unic și nu se regăsește și în alte orașe, poate cu excepția Clujului și Iașiului. Puterea de cumpărare din București este cu 50% mai mare decât în țară. 

În weekend, pe Calea Victoriei se stă 20-30 de minute la înghețată, și nu e ieftină deloc, cuptoarele de pizza merg non-stop, iar paharele de proseco, rose sau vin alb se golesc imediat. Și oricum nu ești corporatist adevărat dacă nu stai 20 de minute la coadă la merdenelele lui nea Mihai. 

La polul opus, la Arad, compania americană Greenbrier tocmai a anunțat că va închide fabrica de vagoane de marfă, cu 700 de angajați. Producția se va muta la Caracal și Drobeta-Turnu Severin. Dar chiar și așa, că producția se mută în altă parte și că cei 700 de angajați ar putea fi absorbiți imediat de celelalte companii din zonă care caută oameni, semnalul este prost. În primul rând pentru oraș, apoi pentru stat, care va avea venituri mai reduse. Dar pe stat, pe guvern pare că nu-l interesează acest subiect. Mai important este Dragoș Sprînceanu, emisarul lui Ciolacu din America. 

În Timișoara semnalele din industria de automotive sunt extrem de proaste, iar acest lucru se vede prin reduceri de personal, renunțarea la un schimb, înghețare de posturi și de măriri de salarii. 

La Brașov, o companie din automotive a redus săptămâna de lucru de la cinci la patru zile pentru a nu da oameni afară. 

Tot ce se întâmplă în Europa, tot ce se întâmplă în Germania, tot ce se întâmplă în industria auto mondială se vede în exporturile României, care fie cresc foarte puțin, fie scad. În schimb, importurile continuă să duduie, ceea ce înseamnă și majorarea deficitului comercial, spre exemplu la două luni din acest an avem deja un plus de 30% față de perioada similară a anului trecut. 

Creșterea economică din acest an – de 2,5% prognoza oficială și de 1,5-2% la nivelul analiștilor –  se reduce cu fiecare lună care trece. 

La acest lucru se va adăuga și impactul războiului comercial mondial declanșat de Trump, care, la o primă estimare a economiștilor, înseamnă o scădere de 0,3%, chiar 0,5% din creșterea economică a României. Iar asta era înainte ca războiul tarifelor declanșat de administrația de la Casa Albă, în special cu China, să ajungă la un nivel fără precedent. Cum poți să transferi cumpărătorului final, americanului, o creștere a tarifelor la 125%? Nimeni nu va mai cumpăra produsul respectiv.

Dacă acest război comercial va continua, volatilitatea de pe burse se va transforma într-o scădere continuă, ceea ce va declanșa reacții fără precedent în întreaga lume. Fiecare are într-un fel sau altul o expunere pe bursa americană, o expunere pe piața de obligațiuni, o expunere pe piața valutară etc. 

La București, guvernul Ciolacu și bugetul sunt ținute în viață, sunt finanțate doar prin dobânzile mari la care se împrumută Ministerul Finanțelor, la care se adaugă stabilitatea incredibilă a cursului valutar leu/euro. Când cursul va reuși să iasă din culoarul 4,977 lei pentru un euro, va fi un adevărat breaking news. 

Dar la un moment dat, și acest instrument de dobânzi mari la lei se va epuiza. 

Spre exemplu, vânzările de titluri de stat Fidelis către populație au scăzut destul de semnificativ de la o lună la alta. Dacă în februarie Ministerul Finanțelor a vândut către populație titluri de stat Fidelis în lei și euro în valoare de 4,2 miliarde de lei, în martie vânzările au scăzut la 2,2 miliarde de lei, iar acum în aprilie au scăzut din nou la 1,3 miliarde de lei. Românii au bani, dar nu au bani nelimitați, mai ales dacă nu prea mai cresc salariile.

Dacă războiul comercial declanșat de Trump va duce și mai mult la scăderea burselor și apoi va ajunge în economie prin trimiterea Americii în recesiune, toată lumea va fi afectată prin efectul de domino. 

În cazul României, suntem într-o situație diferită față de 2008/2009, dar criza globală va ajunge și la noi. Nu mai suntem prizonierii expunerilor în valută, dar suntem prizonierii deficitului bugetar. Guvernul Ciolacu, sau cine va veni la Palatul Victoria după alegerile prezidențiale (nu e obligatoriu să cadă guvernul), nu are nicio dorință să facă vreo restructurare, așa că va încerca să țină deficitul bugetar prin reducerea sumelor alocate către investiții. Nu are nicio altă soluție. 

Pot înlocui cozile de la înghețată și de la pizza de pe Calea Victoriei închiderea unei fabrici feroviare, renunțarea la un schimb sau reducerea săptămânii de lucru în industria de automotive? Pot înlocui cozile de la merdenele și de la Mița Biciclista lipsa restructurării bugetare, pierderile de fonduri europene, unde guvernul Ciolacu nu pare că are vreo prea mare determinare de a mișca proiectele? 

Avem cu ce să ne apărăm și cu cine dacă acest război comercial declanșat de Trump va arunca economia lumii în recesiune?