Politici fasciste pe timp de pandemie

Tendințele fasciste din unele țări sunt descrise  într-un articol publicat de Project Syndicate și semnat de profesorul de istorie Federico Finchelstein și profesorul de filosofie Jason Stanley.

În contrast puternic cu leadershipul eficient arătat de cancelarul german Angela Merkel, de președintele sud-coreean Moon Jae-in și de tehnocrația autocratică din Singapore, naționaliștii de extremă dreapta au abordat criza cu ceva ce lumea nu a mai văzut de decenii: politica fascistă pe timp de boală. Și nimeni nu este un reprezentant mai bun al acestei mărci politice decât președintele Braziliei, fostul ofițer de armată Jair Bolsonaro.

Câțiva alți lideri de națiuni – inclusiv președintele din Nicaragua, Daniel Ortega, și dictatorii din Belarus, Turkmenistan și Coreea de Nord – încă mai neagă faptul că pandemia mondială de COVID-19 reprezintă o amenințare. Dar, printre negatorii coronavirusului, Bolsonaro joacă într-o ligă proprie.
Printre altele, Bolsonaro și-a demis recent propriul ministru al sănătății, Luiz Mandetta, doar pentru că acesta a susținut măsuri ușoare de distanțare socială. Bolsonaro pare să-l imite pe omologul său din SUA, Donald Trump, care a demis recent un oficial din sănătate pentru că a rezistat eforturilor sale de a promova un tratament netestat pentru COVID-19.

De-a lungul crizei, Trump a fost instabil, oscilând incoerent între negare și a solicita acțiuni decisive pentru ca, recent, să speculeze că boala ar putea fi tratată prin injectarea de dezinfectanți casnici în organism. Într-un final, liderul american a dat vina pe China pentru necazurile națiunii sale. Și totuși, el și Bolsonaro canalizează același impuls politic de a se pune deasupra științei și expertizei, dând importanță mai mare propriilor instincte primare și justificându-și deciziile prin credință și mit. Deși „strategiile” lor sunt parțial distincte, ambele împărtășesc un fond istoric fascist care se concentrează în jurul cultului unui lider și al mitului măreției naționale – o măreție care a fost compromisă de internaționalism și liberalism (ceea ce fasciștii echivalează cu comunismul).

În întreaga lume, răspunsurile liderilor de extremă dreapta la pandemie prezintă elemente cheie ale ideologiei fasciste. După ce membrii partidului naționalist de dreapta Vox din Spania au fost infectați la propriile mitinguri politice, ei au sugerat că anticorpii lor reprezintă lupta națiunii împotriva unui invadator străin. După cum a spus unul din liderii acestei formațiuni, Javier Ortega Smith, „anticorpii mei spanioli se luptă contra virușilor chinezi blestemați”.
În mod similar, Bolsonaro, în primul său discurs major despre COVID-19 (pe 24 martie), a afirmat că Brazilia nu are o vulnerabilitate ieșită din comun la virus. Spre deosebire de Italia slabă, cu „numărul mare de bătrâni” de acolo, Brazilia zilelor noastre, a argumentat el, „are totul, da, totul pentru a fi o mare națiune”. Bolsonaro și-a lăudat apoi propriul „trecut de atlet”, atingând astfel un alt motiv fascist standard: liderul ca întruchiparea sănătății și vigorii națiunii. Conform gândirii sale, Bolsonaro este nici mai mult nici mai puțin decât Brazilia.
Există motive întemeiate pentru care o parte din presă l-a poreclit pe Bolsonaro, ales la sfârșitul anului 2018, „Trump de la tropice”. Afinitatea liderului brazilian pentru Trump nu a fost niciodată mai clară decât în reacția sa la pandemie. Când Trump a cerut la sfârșitul lunii martie redeschiderea Americii până la Paște, Bolsonaro l-a imitat rapid.
Dar, spre deosebire de Trump, Bolsonaro își completează vorbele cu fapte. În timp ce Trump sugerează adesea că are o dorință de putere absolută, el se retrage de fiecare dată. În schimb, Bolsonaro se alătură protestelor publice în sprijinul intervenției armatei în Brazilia pentru desființarea parlamentului brazilian și a instituțiilor judecătorești. El este, în esență, o dublură a lui Trump, dar una care înfăptuiește ceea ce Trump poate doar visa. Și, având în vedere că fascismul este, la rădăcină, o fantezie de putere absolută a unui lider, Bolsonaro și-a depășit până acum profesorul în realizarea visului.
Mai mult decât atât, în politica fascistă realitatea este doar un instrument prin care se poate propaga ideologia și este afirmată dominația. După cum a scris Hitler în Mein Kampf, „statul național va privi știința ca pe un instrument pentru impulsionarea mândriei naționale”.
Dincolo de Brazilia și Statele Unite, o altă mare democrație cea mai mare din lume – a intrat sub conducerea extremei drepte: India. Acolo, prim-ministrul Narendra Modi și partidul de guvernământ Bharatiya Janata au folosit pandemia pentru a promova o campanie continuă de demonizare îndreptată către populația musulmană indiană.
În acest scop, guvernul Modi a atribuit public răspândirea coronavirusului unei întâlniri anuale a grupului misionar musulman Tablighi Jamaat, ignorând în același timp întâlniri similare organizate de grupurile hinduse. Nu este surprinzător, observă jurnalista Rana Ayyub, că „hashtagurile #CoronaJihad și #BioJihad au inundat Twitterul” în ultimele săptămâni. Mesajul transmis de guvernul Modi națiunii se bazează pe o minciună revoltătoare, dar are consecințe de amploare pentru musulmanii din India. Cu mult înainte de venirea COVID-19 musulmanii erau vizați de o campanie de discriminare instrumentată chiar de stat. Pe lângă efortul oficial al guvernului de a le retrage câtorva milioane de musulmani cetățenia, a existat o creștere a violenței extrajudiciare împotriva musulmanilor, inclusiv un pogrom care a coincis cu vizita oficială a lui Trump în India la începutul acestui an. „Partidul aflat la guvernare în India nu se va da în lături de la nimic pentru a-și impune agenda naționalistă hindusă”, a scris în februarie ziarul american The Atlantic, descriind cum mulțimi înarmate hinduse atacau cartiere musulmane, musulmani și afacerile acestora în Delhi în timp ce poliția stătea pasivă sau, în unele cazuri, îi proteja pe atacatori. Musulmanii au ripostat. Au murit atunci cel puțin 45 de persoane, iar experții avertizează că lumea ar trebui să se aștepte la pogromuri și mai mari. Violențele au amintit de cele din 2002, când Modi era secretar de stat, iar autoritățile nu au făcut nimic pentru a opri carnagiul în care au murit 1.000 de persoane, cele mai multe musulmani. 
În Turkmenistan, dictatură închisă, care se ferește de lumea exterioară, autoritatea susține că în țară nu există niciun caz de îmbolnăvire de COVID-19 și că nici n-a existat vreodată. În schimb, în plină pandemie mondială, acolo au fost organizate defilări grandioase cu bicicliști costumați la fel, pentru a marca Ziua Mondială a Sănătații, și cu cai pentru a sărbători Ziua Calului. Turkmenistanul neagă, de asemenea, că ar avea vreun caz de SIDA. Președintele Gurbanguli Berdîmuhammedov își alimentează cu grijă imaginea de atlet.
În politicile fasciste, membrii grupului asupra căruia este îndreptată ura sunt aproape întotdeauna înfățișați ca purtători ai bolii. Așa i-au descris naziștii pe evrei și tot așa justifică astăzi guvernele de extremă dreapta politicile care vizează imigranții și minoritățile. În Italia, patria primului regim fascist, Matteo Salvini, liderul partidului de dreapta Lega, a susținut în februarie că „a permite intrarea în țară a emigranților din Africa, unde prezența virusului a fost confirmată, este o iresponsabilitate”. La acea vreme existau deja 229 de cazuri confirmate de COVID-19 în Italia și doar unul din toată Africa. De atunci, Italia a devenit cel mai mare focar de boală din Europa. De asemenea, nu este surprinzător că administrația Trump a folosit criza COVID-19 pentru a-și consolida poziția antiimigranți. Făcând mai mult decât să atace obsesiv imigranții fără documente, administrația a impus și un moratoriu cuprinzător asupra imigrației legale.
Liderii politici vor fi întotdeauna tentați să pună vina pentru probleme pe dușmani ideologici familiari, deoarece acest lucru oferă coerență narativă. Dar, după cum a reamintit Hannah Arendt, teoretician germano-american al politicii care a abordat teme ca antisemitismul și totalitarismul, „handicapul principal al propagandei totalitare este că nu poate satisface acest dor al maselor pentru o lume complet consecventă, inteligibilă și previzibilă fără a intra în conflict serios cu bunul simț”. Evreică în germania nazistă, Hannah Arendt a prins ambele războaie mondiale.
Acum, când SUA este copleșită de pandemie, realitatea copleșește propaganda. Dar, după cum știm din istoria fascismului, nu există nicio garanție că bunul simț va învinge.
Federico Finchelstein este profesor de istorie la New School for Social Research and Eugene Lang College și autor al cărții „O scurtă istorie a minciunilor fasciste”. Jason Stanley este profesor de filosofie la Universitatea Yale și autor al studiului „Cum funcționează fascismul: Politica lui Noi și Ei”.