Plusurile și minusurile salariului minim

Studiul KPMG privind salariul minim în statele membre ale Uniunii Europene, Spațiul Economic European și Confederația Elvețiană, ajuns la a doua ediție, analizează salariile din 31 de state atât din punct de vedere al valorii, cât și din punct de vedere legislativ.

Termenul de „salariu minim”, notează autorii studiului, are diferite definiții în literatura de specialitate, legislație sau alte materiale. Și chiar dacă definițiile nu sunt identice, ele se referă toate la o sumă minimă pe care angajații trebuie să o primească pentru munca efectuată. Aceasta are rolul de a-i proteja pe angajați de exploatare, stabilind o rată minimă sub care un raport de muncă este considerat inacceptabil. Respectarea reglementărilor cu privire la salariul minim este una dintre regulile impuse prin Directiva privind detașările transnaționale (Directiva 96/71/CE). Statele membre sunt în curs de implementare a Directivei 67/2014/UE, al cărei scop este stabilirea unui cadru comun de prevederi, măsuri și mecanisme de control corespunzătoare care să permită implementarea, aplicarea și respectarea în mod uniform a Directivei 96/71/CE, cu scopul de a preveni și a combate eventualele abuzuri. O dată cu implementarea noii directive, specialiștii de la KPMG se așteaptă ca autoritățile din statele membre să exercite un control sporit în cazul detașărilor transnaționale.

Astfel, intenția Comisiei Europene este ca toate statele membre să introducă salarii minime pentru angajați, într-un efort de a combate inegalitatea socială și sărăcia. Instituția acceptă faptul că fiecare stat trebuie să aibă libertatea de a alege valoarea pragului respectiv; cu toate acestea, cei în căutarea unui loc de muncă trebuie să aibă un venit minim garantat.

Desigur, salariile minime variază considerabil în cadrul Uniunii Europene. Studiul celor de la KPMG descrie modul în care aceste reguli sunt aplicate în diferite state: în unele cazuri pragul minim este garantat pentru întreaga forță de muncă, reprezentând o regulă impusă la nivel național, în vreme ce alte state au optat pentru introducerea salariului minim doar pentru anumite categorii sociale. Aici intervin și sindicatele: acolo unde acestea sunt puternice, negocierea va aduce de cele mai multe ori un prag minim satisfăcător. În celelalte cazuri, unde sindicatele nu au o reprezentativitate pronunțată, statul poate impune un salariu minim insuficient. Mai există o dezbatere legată de oportunitatea introducerii unui prag minim coordonat în toate statele membre ale UE, notează raportul KPMG. Potrivit statisticilor oficiale, o astfel de inițiativă ar afecta mai curând salariații din statele nordice, acolo unde pragul este mai ridicat.

Autorii studiului au descoperit că statele sunt grupate în două categorii din punctul de vedere al salariului minim: cele care au impus pragul la nivel național (20 din cele 31 de state analizate) și cele care nu au legiferat în această direcție (alte 10 state). Suedia este singura țară care nu are niciun fel de reglementare în ceea ce privește salariul minim. În cazul celor 20 de state din prima grupă, pragul minim variază între 235 de euro (Bulgaria) și 1.999 euro lunar (Luxembourg). Important de menționat este că toate cele 20 de state au înregistrat creșteri în 2017, comparativ cu 2016.

De la 1 februarie 2017 salariul minim brut în România a crescut la 1.450 de lei (aproximativ 322 de euro). Pentru străinii care vor să lucreze în România se aplică aceleași reguli, cu excepția celor ce dețin blue card (lucrători supraspecializați); în cazul acestora, salariul minim se calculează ca sumă a patru salarii medii brute pe economie. Astfel, după media actuală, salariul minim al unui deținător de blue card este de 10.724 lei pe lună.

„Companiile recunosc avantajele aduse de existența unei forțe de muncă mai flexibile și mai mobile și încurajează circulația personalului, în special în cadrul Comunității Europene”, remarcă Mădălina Racovițan, partener și coordonator al diviziei People Services din cadrul KPMG în România. „De asemenea, profilul angajatului este în schimbare, și, în contextul globalizării și al digitalizării, flexibilitatea, în ceea ce privește timpul de lucru, locul desfășurării activității și natura acestor activități, este una dintre caracteristicile din ce în ce mai căutate într-o relație de muncă. Mobilitatea internațională însă aduce cu sine și o serie de provocări atât pentru angajat, cât și pentru angajator, iar respectarea prevederilor legale în materie de salariu minim este doar una dintre acestea.”

Mădălina Racovițan explică faptul că în multe state salariul minim depinde de diverși factori precum industria în care activează angajatorul, funcția deținută de angajat sau vârsta acestuia. „În plus, pentru anumite sectoare sau industrii, salariul minim poate fi reglementat prin contracte colective de muncă, caz în care salariul minim stabilit la nivel național s-ar putea să nu mai aibă relevanță. Dacă determinarea nivelulul salariului minim începe să pară complicată, și mai dificilă este determinarea acelor elemente care pot fi incluse în salariul minim. Sunt state care permit includerea în salariul minim a tuturor elementelor de remunerație, chiar și diurnă pe când în alte state salariul de bază este singurul luat în calcul în vederea determinării salariului minim.”