Pledoarie pentru inovație. Cum poate România să dezvolte un cadru care să încurajeze inovarea, ce rol poate juca mediul academic, ce trebuie să facă statul și care este mentalitatea necesară pentru a inova. „Trebuie să iubim să greșim uneori”

În ediția din 2021 a European Innovation Scoreboard România se află pe ultimul loc la capitolul inovare în UE, din nou, alături de așa-numiții „inovatori emergenți”. Pornind de la această premisă, Business Magazin a invitat manageri, experți și antreprenori pentru a dezbate subiectul în cadrul videoconferinței „Cele mai inovatoare companii din România 2021 – Cum accelerăm inovarea în România?”, organizată în parteneriat cu BAT și Leviatan Design.

„Trebuie să facem lucrurile diferit și trebuie să iubim să greșim uneori”, a spus în cadrul evenimentului Claudiu Butacu, president of the board, EFdeN. „Mi-am dat seama că școala ne formează în direcția în care este important să ai dreptate, să faci lucrurile corect. În contextul ăsta îmi dau seama că celorlalte țări care au evoluat și au procente mult mai bune decât ale noastre (la capitolul inovare N.Red.) le-a plăcut uneori să nu aibă dreptate, să nu mai facă lucrurile cum erau făcute cândva, pentru că dacă ai dreptate nu ai neapărat beneficii directe pe termen lung, dar dacă mai greșești ai oportunitatea să înveți lucruri noi”.

EFdeN este un ONG cunoscut pentru că de un deceniu gândește și construiește casele viitorului și, mai nou, un oraș al viitorului. Reprezentantul acestuia face referire la o mentalitate de inovare pe care România trebuie să și-o asume pentru a avea o șansă să schimbe tabloul inovării în UE – unde România se situează pe ultima poziție, cu un procent de 35,09% din nivelul mediu al indicatorului de inovație, după un avans de doar 4,09 puncte procentuale în perioada 2014-2021.

 „Aș începe într-o notă puțin mai optimistă. A ne compara numai cu Europa este un mod de a privi lucrurile, dar eu m-aș compara cu România anilor 2000 sau cu România anilor 1990. Noi am plecat dintr-un punct foarte jos, respectiv noi nu aveam inițiativă privată spre deosebire de poate alte două-trei țări din același fost lagăr socialist în care totuși mai existau inițiative private în acest sens. Noi am plecat de la zero”, a punctat Cristian Cârstoiu, consulting partner și chief innovation officer în cadrul EY România.

El adaugă că România are în prezent multe companii care sunt în prim-planul fondurilor de investiții, start-up-uri care dovedesc valoare adăugată, un interes crescut din partea finanțatorilor externi, un mediu privat din ce în ce mai interesat de inovație și chiar acceleratoare care lucrează direct cu mediul academic.

„De ce suntem în continuare mai jos față de alții? Sunt multe probleme și aici una dintre marile provocări pe care le avem este acest cadru instituțional al finanțării. Într-adevăr, avem finanțare pentru start-up-uri, deci pentru mediile care prin excelență sunt dedicate inovației, dar nu avem un cadru instituționalizat, pachete legislative sau un cadru legislativ care să ne ofere sprijin constant de la bugetul de stat, foarte clar pentru diferitele axe de inovație, fie că este inovație în sănătate, în tehnologie, fie că este inovație în sectorul de construcții etc”.

Cadrul de finanțare este privit ca o problemă și de către George Sîrbu, community manager în cadrul pre-acceleratorului pentru start-up-uri Innovation Labs. El a vorbit în cadrul evenimentului atât din perspectiva mediului academic și al participantului la ecosistemul de start-up-uri, cât și din perspectiva specialistului care a fost angajat drept consilier pentru 4 din ultimii 5 miniștri ai comunicațiilor și digitalizării. Totodată, el a gândit viziunea capitolelor de cercetare și transformare digitală din programul de guvernare negociat la masa PSD-PNL-UDMR.

 „Finanțări, credite, fonduri europene, toată structura de finanțare pe partea de inovare nu este ce ne-am dori în momentul ăsta în România. (…) Suntem cu fonduri alocate cercetării la 0,15%-0,25% din PIB, cam aici a fost marja în care ne-am mutat. În noul program de guvernare e prevăzut să crească la 2%, cum era de multă vreme, unde să fie 1% mediu privat și 1% fonduri publice, PNRR etc. Vom vedea cât se întâmplă, noi am pus demult în programele de guvernare acest deziderat”.

El a propus în cadrul videoconferinței o abordare de tip „triple helix”, ceea ce înseamnă ca mediul privat, mediul academic și decidenții să conlucreze pentru a stimula inovarea și dezvoltarea, atât la nivel economic, cât și la nivel social. În acest mix, statului român îi lipsește o viziune integrată pentru transferul tehnologic, care se bazează în prezent pe un sistem ce finanțează mediul privat pentru a merge în mediul universitar să găsească parteneri de cercetare și inovare.

„Este tipul acela clasic de formă fără fond pe care îl avem din secolul al XIX-lea încoace. Vedem ceva care a funcționat și încercăm să îl aducem și în România, dar fără niciun fundament. Acolo economiile sunt puternic capitalizate, au o mentalitate de inovare în mediul privat deja și sunt în căutare după cadre didactice universitare, tineri doctoranzi sau postdoctoranzi, care să facă un lucru pe care ei l-au gândit. (…) Avem nevoie de un program mai în amonte de inovare care să îi pună în mentalitatea că ei nu sunt doar cercetători care produc pentru a scrie disertația și a pune-o în raft, ci sunt cercetători pentru care măcar 2-3-5% din doctoratul lor este gândit din start pentru a se adresa pieței”.

Pentru ca un astfel de model să funcționeze, cele trei părți trebuie să se așeze la aceeași masă și să încerce să-și înțeleagă fiecare rolul într-un ecosistem care trebuie să încurajeze inovarea. O astfel de abordare ar putea avea succes cel puțin în domeniul construcțiilor, consideră Maria Vasi, coordonator birou structuri în cadrul Leviatan Design.

„Putem recomanda constituirea de grupuri de lucru din care să facă parte atât companiile cu experiență practică de lucru, companiile emergente din tehnologie, cât și reprezentanții industriilor care au rol operațional în domeniul construcțiilor. Totodată, ar fi foarte important ca în aceste grupuri de lucru să participe și decidenții din instituțiile cu rol de reglementare și reprezentanții universităților de profil. Aceste grupuri ar putea să stabilească proiecte-pilot cu obiective clare, care apoi să fie testate localizat, iar concluziile și lecțiile învățate din aceste proiecte pot aduce o ameliorare și o implementare mult mai rapidă a digitalizării în construcții.”

Rolul statului în această abordare trebuie să vină atât din perspectiva încurajării unui ecosistem și a unui lanț integrat pentru transferul tehnologic, dar și din perspectiva cadrului de reglementare, care trebuie să susțină inovația și să încurajeze companiile să investească

„Trebuie să ne asigurăm că există un cadru de reglementare care permite tehnologiei, talentelor și pieței să se dezvolte. Cred că este vorba de libertate pentru a inova și vorbim de nevoia unui mediu care încurajează, cultivă și recompensează inovația pentru a putea vedea investiții constante în infrastructură, în emergența talentelor și în dezvoltarea următoarei generații de talente”, a explicat Claire Wisbey, director pentru comunicare științifică în cadrul BAT.

Ea a discutat în cadrul videoconferinței și despre infrastructura necesară pentru a forma un set de aptitudini la nivelul viitoarelor talente, întrucât un cadru de inovare vine cu nevoi pentru diferite roluri specializate.

Mai mult, reprezentanta BAT crede că organizațiile trebuie să introducă mentalitatea de inovație în toate activitățile pe care le desfășoară.

„Și cred că asta începe cu ecosistemul potrivit, cu înțelegerea setului de aptitudini și de capabilități necesare din perspectiva nevoilor educaționale pe termen lung. Sunt acestea stimulate? Există politici guvernamentale care să stimuleze organizațiile să investească și să continue să investească? Există roluri, joburi și infrastructură să poți angaja oameni cu roluri specializate precum cel de data scientist sau alte lucruri noi și interesante? Cred că trebuie să existe un ecosistem care să permită și să încurajeze inovația.”

Wisbey consideră că o altă latură importantă a discuției ține de adopția celor mai noi și inovatoare produse, în contextul în care un ecosistem care încurajează inovarea trebuie să încurajeze și adoptarea inovațiilor rezultate.

„Trebuie să stabilim o piață care nu doar permite inovarea, dar duce și spre o adopție cât mai rapidă a inovațiilor, astfel încât consumatorii, infrastructura, țara să poată beneficia de acestea”.

Despre adopție a discutat și Maria Vasi, în contextul în care Leviatan Design a investit până la 1 milion de euro în ultimii trei ani pentru a adopta în activitatea de proiectare cele mai noi tehnologii, atât hardware, cât și software. Pentru ei, adopția este importantă în rândul specialiștilor cu care lucrează.

„Pe toată perioada de implementare a acestor tehnologii am constatat că majoritatea specialiștilor sunt deschiși la adoptarea de noi tehnologii atunci când văd avantajele, dacă ușurează anumite etape din proces, dacă automatizează anumite etape. Astfel, noi am pus bazele unui proces foarte bine pus la punct de analizare a ideilor, de studiere a celor mai bune tehnologii, de verificare a pașilor de implementare, de stabilire a acestora în acord cu nevoile firmei și cu rezultatele pe care le dorim.”

Inovatori în pandemie

„Eu cred că în România se inovează continuu, dar cred că în România nu avem obișnuința de a înregistra invențiile și inovațiile”, crede Eliodor Apostolescu, director general și acționar al companiei Phoenix Y, producătorul pufuleleților Gusto.

Phoenix Y este o companie care a brevetat în urmă cu mai bine de 15 ani o nouă tehnologie pentru a fabrica pufuleți, inovație care a ajutat producătorul să ajungă în zeci de piețe. Acesta este doar un exemplu legat de laturile multiple ale discuției despre inovație.

„Ca investitor în industria alimentară, în producția de bunuri, lucrând zi de zi cu echipamentele, îmi dau seama că nicio linie de fabricație pe care o cumperi de la un producător consacrat nu poți să o folosești ca atare în fabrica ta. Întotdeauna trebuie să faci câteva modificări, iar într-o țară ca Suedia probabil că orice modificare, orice șurub mutat de la stânga la dreapta înseamnă inovație. Chiar asta înseamnă și probabil suedezii, americanii și ceilalți au obiceiul să înregistreze patentele pentru că un inginer din Suedia este mai bine pus la punct cu legislația decât unul din România și știe că dacă patentează ar putea merge la producător și ar putea cere ceva.”

De cealaltă parte, Softbinator Technologies consideră că aceasta este o abordare productivă și optimistă, dar subliniază că nivelul la care se poartă discuția despre inovare în țări precum SUA sau Israel este departe de nivelul din România, în contextul în care compania de R&D și product development specializată în blockchain și inteligență artificială lucrează și cu clienți din aceste țări.

„Într-adevăr așa este și cred că e OK și productiv să ne uităm din unghiul acesta pe care l-aș numi optimist, cu amendamentul că noi am lucrat și cu clienți din România, dar și din regiune, însă după câțiva ani de lucru cu America și cu Israel am senzația că în aceste țări se rezolvă probleme care par să fie din viitor pentru România. Americanii rezolvă în momentul de față probleme care nici măcar nu sunt actuale pentru România, le vom vedea la noi abia în 3-5 ani, iar ei își propun să le rezolve acum”, a subliniat Daniel Ilinica, CEO al Softbinator Technologies.

Așa cum Eliodor Apostolescu vede pandemia ca pe un moment care a accelerat inovarea, reprezentanții IRUM Reghin au povestit că au fost afectați de pandemie și s-au văzut nevoiți să inoveze.

„Am fost nevoiți să inovăm foarte mult în zona de producție, procese de producție, să fim mai eficienți, în contextul în care costurile au crescut destul de mult. Era o oarecare nesiguranță în piață, totodată clienții au oprit investițiile la un moment dat din cauza impactului emoțional al pandemiei și atunci am fost obligați să inovăm în direcția aceasta”, a declarat Andrei Oltean, director de dezvoltare al IRUM Reghin, companie care a realizat primul tractor agricol 100% românesc adaptat secolului 21.

Companiile au discutat și despre importanța susținerii afacerilor românești în procesul de inovare și în transmiterea acestor inovații către piață. Astfel, o parte din talentele care pun România pe harta mondială a outsourcingului IT ar putea genera mai multă proprietate intelectuală și în cadrul companiilor românești.

„Clar trebuie să susținem companiile românești, clar trebuie susținute procesele companiilor românești de a crea proprietate intelectuală, de a-și genera propriile soluții și de a se duce mai degrabă spre businessuri care se bazează pe servicii și produse cu valoare adăugată mai mare, decât să fie simplă forță de muncă brută. Aici, din perspectiva industriei de IT, este cunoscut faptul că o mare parte din veniturile generate de industrie sunt generate de outsourcing. Și acest ousourcing presupune plata unor taxe, dar dezvoltarea proprietății intelectuale este îngreunată”, a explicat Vladimir Ester, CTO al ClusterPower – companie care construiește lângă Craiova un parc de centre de date și un supercomputer.

Nu în ultimul rând, Daniel Ilinca este de părere că România ar trebui să se uite mai atent la gradul redus de digitalizare la nivel de populație și la nivel de companii mici și mijlocii.

„Cred că încurajarea companiilor mici și mijlocii de a accesa și de a utiliza la scară mai mare soluții digitale ar trebui să fie o direcție publică. Genul acesta de încurajare ar trebui să se întâmple public. Dincolo de asta, cred că este foarte important să fie susținute start-up-urile și mi se pare interesant că deși avem acum mișcări interesante în zona de fonduri de venture capital, acceleratoare, pre-acceleratoare, programe pentru studenți, în afară de asta cred că politicile publice ar trebui să susțină mai mult și să ajute mai mult conexiunea cu piețe externe prin camere de comerț, unde se întâmplă lucuri mai puțin optimiste și ar putea fi influențate prin politici publice.”

Claudiu Butacu, president of the board, EFdeN

„Trebuie să facem lucrurile diferit și trebuie să iubim să greșim uneori.”

George Sîrbu, community manager, Innovation Labs

 „Avem nevoie de un program mai în amonte de inovare care să îi pună pe cercetători în mentalitatea că ei nu sunt doar cercetători care produc pentru a scrie disertația și a pune-o în raft, ci sunt cercetători pentru care măcar 2-3-5% din doctoratul lor este gândit din start pentru a se adresa pieței.”

Maria Vasi, coordonator birou structuri, Leviatan Design

„Putem recomanda constituirea de grupuri de lucru din care să facă parte atât companiile cu experiență practică de lucru, atât companiile emergente din tehnologie, cât și reprezentanții industriilor care au rol operațional în domeniul construcțiilor. Totodată, ar fi foarte important ca în aceste grupuri de lucru să participe și decidenții din instituțiile cu rol de reglementare și reprezentanții universităților de profil.”

Claire Wisbey, director comunicare științifică, BAT

„Trebuie să stabilim o piață care nu doar permite inovarea, dar duce și spre o adopție cât mai rapidă a inovațiilor, astfel încât consumatorii, infrastructura, țara să poată beneficia de acestea.”

Daniel Ilinca, CEO și fondator, Softbinator Technologies

„Cred că încurajarea companiilor mici și mijlocii de a accesa și de a utiliza la scară mai mare soluții digitale ar trebui să fie o direcție publică.”

Eliodor Apostolescu, director general și acționar al companiei Phoenix Y, producătorul pufuleleților Gusto.

„Eu cred că în România se inovează continuu, dar cred că în România nu avem obișnuința de a înregistra invențiile și inovațiile.”