Platforma Liberalilor Demisionari

„Secretul lui Polichinelle“ despre intentiile platformistilor liberali a fost devoalat oficial de cei in cauza prin anuntul lui Theodor Stolojan de constituire a unui grup de initiativa pentru infiintarea Partidului Liberal-Democrat. Implicit, prin adeziunea la un nou partid, liderii platformistilor si-au recunoscut – dupa mai putin de doua luni de la constituirea Platformei Liberale – esecul in reformarea PNL.

Spre iritarea PNL, PLD s-a revendicat imediat ca membru al Aliantei PNL-PD si ca aliat al Partidului Democrat, care a si primit cu bratele deschise propunerea. E drept ca multi comentatori au vazut PLD ca o sosie in formare a PD si i-au explicat aparitia – considerata prematura, in conditiile in care se anuntase abia dupa 1 ianuarie 2007 – tocmai prin ceata care a urmat iesirii oficiale de la guvernare a Partidului Conservator.

Insa aparitia PLD si calculele politice pun sub semnul intrebarii tocmai Alianta PNL-PD: ca partid de sine statator, PLD are putine sanse de consolidare, fiind lipsit de infrastructura in teritoriu – in ciuda celor 11.500 de membri, intre care 8 filiale intregi, cu care s-a laudat Theodor Stolojan – cel putin pana la ipoteticele alegeri anticipate. De cealalta parte, PD este foarte putin interesat de inca o constructie care sa faramiteze electoratul Aliantei, in conditiile in care isi doreste sa castige scrutinul pe care aproape toata scena politica il da ca sigur pentru anul viitor. Iar despre o uniune cu PNL nu se mai poate vorbi.

Prin urmare si luand in considerare si intentia gruparii fortelor de dreapta anuntata obsesiv de liderii platformistilor, pentru PLD se intrevad putine optiuni viabile, in afara alternativei unei constructii politice in care sa intre prin alianta sau prin fuziune, astfel incat sa poata candida la alegerile anticipate.