Planeta se rotunjește la loc
Magellan a rotunjit, pe la 1500, Pământul. Au trecut vreo 600 de ani și Thomas Friedman l-a aplatizat, într-o lucrare economică vestită la vremea ei. După numai un deceniu planeta pare să se rotunjească la loc, deși puțini vor fi de acord cu asta, acum.
Friedman punea pe seama globalizării efectul de aplatizare a planetei: dispariția granițelor comerciale și slăbirea influențelor politice, revo-luția digitală, o lume angrenată într-o mișcare browniană cu efecte pozitive – așa îi părea lumea în 2005 analistului. Criza și noua realitate economică pe care a generat-o pare să schimbe realitatea lui Friedman, și iată și de ce.
La un moment dat, prin februarie, scriam că un indice economic ciudat, care a avut momentul lui de glorie cândva, ajunsese la un minim istoric. Este vorba de Baltic Dry Index, iar valoarea, oarecum emblematică, era 666, de la aproape 12.000 de puncte în 2008. Baltic Dry este emis zilnic de Baltic Exchange din Londra, ia în calcul peste 20 de rute comerciale și reflectă evoluția costurilor de transport din industria navală a materiilor prime – minereu de fier, oțel, ciment, cărbune. Analiștii care îl folosesc și îl citează spun că tranzacțiile cu ma-terii prime, reflectate în evoluția costurilor de transport, sunt direct legate de mersul viitor al economiei mondiale – crește înaintea și în tim-pul perioadelor faste și scade înaintea și în perioadele de criză. La jumătatea lunii aprilie, a fost rândul unui alt indice obscur, Shanghai Containerized Freight Index, care urmărește evoluția ratelor de shipping din Shanghai spre Europa Occidentală, să scadă cu aproape 70% față de acceași perioadă a anului precedent, la un nivel minim, de break-even pentru aceste rute, la actualele costuri ale carburanților (pentru a înțelege cum funcționează, trebuie să spun că în 2011, la costuri în creștere ale carburanților, armatorii au redus viteza navelor, de la 25 de noduri pe oră la 17 noduri, un nivel care asigura un raport cât de cât convenabil din punctul de vedere al costurilor).
Ratele de shipping au înregistrat scăderi similare și pe rutele dintre Asia și Mediterană. Scăderea ratelor de shipping este influențată în mod direct de câțiva factori, cum ar fi uriașele nave de transport care au intrat în funcțiune sau alianțe recent stabilite între companiile de transport, dar înseamnă și o scădere a volumului de mărfuri – materii prime spre China și produse finite spre Europa. Dar înseamnă, cred, și o „răcire“, o încetinire a comerțului mondial și un semn că ritmurile globalizării se reduc.
Purtate de evangheliștii globalizării, companiile au deschis noi și noi linii de producție în lume, dar acum constată că marjele de profit sunt mai mici pe piețele internaționale și mai mari pe piețele interne. Un ștab de la General Motors vorbea recent de dezamăgirea produsă de extinderea rapidă pe plan internațional și se întreba, retoric, dacă nu ar fi fost bine să fie mai ezitanți, mai puțin influențabili și mai cu discernămînt în privința investițiilor și a eforturilor depuse. Piața chineză, o miză definită drept uriașă pentru producătorul de automobile, s-a dovedit a fi mai degrabă doritoare de minivan-uri ieftine și mai puțin de Cadillacuri, chiar dacă analiștii au tot repetat mantra miliardelor de nou-veniți în clasa de mijloc mondială.
Întreg volumul comerțului mondial a scăzut. Fluxurile de capital s-au redus. Performanțele companiilor în BRIC sau alte zone de tip Eldorado scade. Piețele promise nu au apărut – consumul casnic reprezintă în China 34% din PIB, dar în SUA este de două ori mai mare (efectul politicii un copil de familie?!). Companiile naționale se luptă, iar de cele mai multe ori și câștigă în fața multinaționalelor. Un anume soi de protecționism poate fi întâlnit la toate nivelurile, de la lupta autorităților ruse cu McDonald’s la disputele chinezilor cu circa 30 de multinaționale, printre care GlaxoSmithKline, Apple, Microsoft, BMW sau Daimler. Un val de „întoarceri acasă“ este perfect posibil, alimentat de dezamăgirile de mai sus, de atitudinile protecționiste sau de tehnologiile disruptive – printul 3D este una dintre acestea.
Unde vreau să ajung? Nu știu, constat doar, și spun: Pământul tinde să se rotunjească la loc. Și în orice regresie se ascunde un po-tențial câștig.
Tabloul „Regatul pașnic“ al lui Edward Hicks ilustrează destul de bine, zic, tema.
