Pentru noi si ai nostri

Pe 15 noiembrie, administratia Bush si-a anuntat intentia de a negocia cu Oman si Emiratele Arabe Unite, in vederea incheierii unor acorduri comerciale bilaterale, alte 12 tari fiind trecute pe lista de asteptare. Analistii de la The Economist considera insa ca aceste acorduri intra mai degraba in sfera politicii si au mai putin de-a face cu interesele economice. Asa cum se arata in cel mai recent raport al Bancii Mondiale – „Perspective Economice Globale in 2005“, acordurile regionale si cele bilaterale domina peisajul comertului pe toate continentele. La ora actuala sunt incheiate aproape 230 de astfel de acorduri, fata de aproximativ 50 in 1990, dintre care in jur de 60 inca se mai negociaza. In medie, fiecare tara africana are incheiate cate patru acorduri, in timp ce fiecare tara din America Latina are incheiate opt. 

Economistii avertizeaza ca avantajele obtinute in urma incheierii unor acorduri multilaterale sunt cu mult mai insemnate decat cele venite in urma intelegerilor bilaterale sau regionale. In cel mai bun caz, contractele la nivel regional pot oferi o serie de avantaje minore; in cazul cel mai rau, pot face mai mult rau, deturnand in mod artificial activitatea comerciala, prin excluderea anumitor tari, sau ingreunand comertul prin introducerea unor reglementari excesiv de complicate.

Desi Banca Mondiala incearca sa sublinieze faptul ca acordurile comerciale regionale pot stimula comertul, rezultatele nu sunt tocmai incurajatoare. Majoritatea acordurilor bilaterale sunt departe de a fi eficiente. Cele realizate intre tarile slab dezvoltate adesea exista mai mult pe hartie decat in realitate. Acordurile bilaterale intre tarile bogate si cele slab dezvoltate par a fi mai bine aplicate, insa sunt afectate deseori de regulile restrictive de origine si de excluderea din cadrul lor a unor produse agricole importante. 

O simulare din cadrul studiului estimeaza ca in urma unui acord comercial global de mari dimensiuni, venitul mondial ar putea creste pana in 2015 cu 263 de miliarde de dolari, dintre care 109 miliarde ar reveni tarilor sarace. Daca toate tarile in curs de dezvoltare ar incheia acorduri bilaterale cu cele mai importante tari sau zone dezvoltate (UE, SUA, Canada si Japonia), venitul global ar creste cu mult mai putin, doar la 112 miliarde de dolari. Desi cateva tari in curs de dezvoltare, ca Brazilia sau China, vor avea ceva de castigat, natiunile sarace ca grup ar duce-o chiar mai greu decat astazi.