„Pentru mine, greșeala e naturală. Ba chiar necesară”

…spune Daniel Rogoz, CEO al Kinderpedia, o platformă de management și comunicare pentru școli și grădinițe, care conectează peste jumătate de milion de utilizatori din mai bine de 30 de țări. Tot el spune că greșeala are rolul de a te pune în mișcare, te obligă să te uiți cu atenție la ce faci și te ajută să te calibrezi. „Dar eșecul – e altceva. E atunci când te oprești de tot, când nu mai cauți soluții, când renunți.”

START CU IMPACT

Ai dat-o în bară? Perfect. Povestește-ne. Care a fost cea mai mare greșeală din carieră și lecția pe care n-o vei uita niciodată?

Dacă n-ai dat-o în bară măcar o dată, înseamnă că ai mers doar pe drumuri bătătorite. Eu am încercat și scurtături iar unele s-au înfundat mai repede decât credeam. La început, am investit mult timp și energie în proiecte care păreau promițătoare, dar care n-au livrat. Un exemplu din 2009-2010: o aplicație tip Uber care se numea „Chem Taxi”. Ideea era bună, dar am lansat-o prea târziu, când alții deja își parcaseră aplicațiile în telefoanele clienților. Am construit și o aplicație pentru organizarea unei nunți, numită Let’s Wed – alt domeniu cu care n-aveam nicio legătură și, de aceea, produsul n-a văzut niciodată lumina zilei. Alt exemplu – o tipografie. Aveam toate dotările și echipamentele, aveam chiar și comenzi, dar n-aveam motivația. Noi eram deja cu mintea la digital, și încercam să dăm viață unui business care nu ne mai reprezenta. Ce-am învățat? Că fără o aliniere reală între cine ești tu și ce construiești, n-ai cum să reziști pe termen lung. Dacă nu-ți pasă suficient, dacă nu simți că proiectul acela te mișcă, nu vei duce lupta până la capăt – oriunde ar fi acela.

Greșeală vs. eșec: unde tragi linia? Și ce înseamnă, de fapt, eșecul pentru tine?

Americanii au crescut cu „fail fast” și „make it or break it”. Noi, în estul Europei, am fost educați să nu greșim – de parcă greșeala e o rușine, nu un pas firesc în învățare. A trebuit să mă autoeduc ca să privesc lucrurile altfel.

Pentru mine, greșeala e naturală. Ba chiar necesară. Te pune în mișcare, te obligă să te uiți cu atenție la ce faci și te ajută să te calibrezi. Dar eșecul – e altceva. E atunci când te oprești de tot, când nu mai cauți soluții, când renunți. Eu nu cred că  am trăit eșecuri în adevăratul sens. Nu pentru că mi-a mers totul strună – ci pentru că, indiferent cum s-a terminat un proiect, am încercat mereu să scot ce-i mai bun din el. Să transform o înfrângere parțială într-o lecție valoroasă. Nu mi-e frică să greșesc, dar nici nu las o greșeală să se transforme într-un eșec dramatic.

TRASEU & AMBIȚIE

Ce responsabilități duci azi în spate – și unde vrei să ajungi mâine?  Povestește-ne despre traseul tău profesional.

Am început să lucrez încă din liceu. Voiam să am bani de călătorit și să nu mai depind de „bugetul de acasă”. Așa am ajuns să învăț singur tot felul de chestii tehnice – software-uri de design, web development, limbaje de programare – din curiozitate, dar și din nevoia de a livra ce promiteam. La început nu vorbeam despre „responsabilități”, ci mai degrabă despre provocări. Promiteam un site sau o soluție, apoi mă apucam să învăț cum s-o fac.

Cu timpul, lucrurile s-au complicat frumos. Clienții au devenit mai mari, apoi internaționali, echipa mai numeroasă, proiectele mai ambițioase. Azi coordonez o echipă de peste 30 de oameni și, împreună cu ei, am construit Kinderpedia – o platformă de management și comunicare pentru școli și grădinițe, care conectează peste jumătate de milion de utilizatori din mai bine de 30 de țări. Și da, asta vine cu multă responsabilitate – față de echipă, de parteneri, de utilizatori și de misiunea pe care ne-am asumat-o.

Privind spre viitor, mi-ar plăcea ca, la un moment dat, să-mi reduc din responsabilități – mai întâi prin creșterea echipei de management și o delegare mai eficientă, apoi, la momentul potrivit, printr-un exit. Nu pentru că vreau să mă opresc, ci pentru că mi-ar plăcea să fac loc și altor pasiuni: călătoriile, gastronomia, poate chiar sub forma unui nou business. Dar până atunci, mai am de construit.

CEO sau antreprenor? Care e visul tău pe termen lung?

Fără ezitare: antreprenor. Îmi place să construiesc, să fiu acolo, cu mânecile suflecate, aproape de produs, de echipă, de proces. Rolul de CEO, în forma lui clasică, e mai potrivit pentru companii mari, cu structuri ierarhice clare și procese bine stabilite. E despre strategie, raportări, board meetings și multe straturi de decizie.

Eu, în schimb, sunt omul care se implică direct. Îmi place să dau formă unei idei, să o văd crescând, să o testez, să o repar dacă nu funcționează. Îmi place să pun lucrurile în mișcare. Nu mă văd într-o corporație uriașă, ci într-un mediu în care pot rămâne conectat la ceea ce creez. Pe termen lung, îmi doresc să rămân un „builder”. Indiferent ce voi face mai departe, simt că ăsta e ADN-ul meu.

MOMENTE CARE CONTEAZĂ

Care e reușita de care ești cel mai mândru? Un proiect, o decizie, o echipă?

Fără îndoială, Kinderpedia. Nu doar pentru ce a devenit ca produs, ci mai ales pentru oamenii alături de care l-am construit. Sunt recunoscător că am pornit acest drum alături de Evelina Necula și Valentin Ilea, cofondatorii mei, care au pus umărul în fiecare etapă, la bine și la greu. Iar în jurul nostru am crescut o echipă solidă, loială și ambițioasă, care a rămas unită în momente-cheie și a crescut odată cu produsul.

Azi, Kinderpedia înseamnă peste
30 de colegi în echipă și o platformă folosită de sute de mii de utilizatori – directori, profesori și părinți – din mai bine de
30 de țări. Suntem prezenți în școli publice și private, în grădinițe mari și mici, în comunități din România, Portugalia, Angola, Emiratele Arabe, Islanda, Columbia, Ecuador, Africa de Sud, Hong Kong și nu numai. Iar faptul că am reușit să construim ceva cu sens, cu impact real în educație, alături de oameni în care cred – asta, pentru mine, e cea mai mare reușită.

Trei superputeri profesionale. Ce abilități sunt esențiale pentru succesul în carieră?

Dacă ar fi să aleg trei, aș spune: încrederea, spontaneitatea și determinarea.

Încrederea – atât în mine, cât și în ceilalți – e pașaportul cu care îi iau pe parteneri, colegi, clienți și investitori alături de mine pe drumul oricărei noi misiuni. Le ofer colegilor acel spațiu de siguranță în care pot să crească, să greșească, să contribuie cu tot ce au mai bun. Spontaneitatea mă ajută să iau decizii rapide și inspirate în momente neprevăzute – nu de puține ori, soluția „din mers” a fost mai valoroasă decât planul inițial. Iar determinarea… e motorul care nu se oprește. E despre muncă susținută, perseverență și disciplina de a merge mai departe chiar și când entuziasmul e pe pauză.

Toate astea, combinate cu un strop de inspirație și cu o doză sănătoasă de curaj, cred că fac diferența. Un antreprenor curajos va găsi întotdeauna forța de a o lua de la capăt – chiar și după ce lumea zice că s-a terminat.

STIL & INFLUENȚĂ

Cum arată stilul tău de leadership?  Și ce oameni sau momente te-au format ca lider?

Aș spune că stilul meu de leadership e o combinație între transformațional și carismatic. Îmi place să identific oameni talentați și pasionați și să-i ajut să crească. Nimic nu-mi aduce mai multă satisfacție decât să văd colegi care au pornit alături de noi ca juniori și care, în timp, s-au transformat în profesioniști excepționali.

Carisma vine la pachet cu energie pozitivă și, uneori, cu un pic de umor. Când lucrurile devin tensionate – și se mai întâmplă – prefer să eliberez atmosfera și să găsim împreună soluții, cu capul limpede și, de ce nu, cu un zâmbet pe buze. Mă inspiră mult modelul lui Steve Jobs – în special obsesia lui pentru detalii și modul în care reușea să scoată ce-i mai bun din oameni, chiar dacă uneori era incomod. Dar poate cea mai valoroasă „școală de leadership” a fost chiar realitatea de zi cu zi: fiecare client exigent, fiecare proiect care ne-a forțat limitele, fiecare decizie grea. Toate m-au ajutat să devin mai atent, mai organizat și mai conștient de impactul alegerilor mele asupra celor din jur.

Ce curs sau experiență ți-a schimbat perspectiva profesională? Un moment care ți-a dat direcție.

Un moment definitoriu pentru mine a fost participarea la cursul Empretec. Eram deja antreprenor de câțiva ani, dar experiența asta m-a ajutat să fac un pas în spate și să mă uit, cu mai multă claritate, la direcția în care mergeam. Până atunci coordonam o agenție de servicii digitale – multe proiecte în paralel, multe livrabile pentru alții și, sincer, prea puțin control asupra a ceea ce rămânea în urmă.

În timpul cursului am avut revelația că vreau să construiesc un produs propriu, cap-coadă – de la idee până la experiența utilizatorului. Să nu mai externalizez impactul, ci să mi-l asum. Așa a apărut dorința de a crea ceva care contează. Ceva care susține o comunitate reală și lasă o amprentă, nu doar un portofoliu de proiecte și clienți.

Așa am ajuns la Kinderpedia – o platformă dedicată educației, gândită să sprijine școlile, grădinițele și oamenii din spatele lor. A fost mai mult decât o schimbare de model de business. A fost o schimbare de mindset.

ECHILIBRU & INSPIRAȚIE

Job Ă viață personală â echilibru? Cum reușești să le păstrezi în armonie?

Orice antreprenor o să vă spună că echilibrul e, de cele mai multe ori, o iluzie. Cu atât mai mult când proiectul e în plină expansiune și când ești cu adevărat pasionat de ceea ce faci. E un pic periculos, pentru că nu simți că muncești – și riști să fii absorbit cu totul, până peste cap și dincolo de program.

Dar cred că poți aduce „reparații”. Să te asiguri că timpul petrecut cu cei dragi – chiar dacă nu e perfect distribuit – e cu adevărat valoros. Eu, de exemplu, mă străduiesc să ajung seara acasă și să le pregătesc cina, măcar de câteva ori pe săptămână. În timp ce ei citesc, lucrează la un proiect pentru școală sau se joacă, eu sunt acolo – în bucătărie – prezent. Apoi mâncăm împreună și vorbim despre ziua care se încheie și despre cea care urmează. E un moment mic, dar autentic, de conectare. Și îmi alimentează și mie pasiunea pentru gastronomie.

În weekenduri și în vacanțe, mă încarc de tot. Îmi place să gătesc pentru prieteni, să călătoresc, să ies în natură, să merg pe munte – chiar și cu cortul. Drumețiile și pescuitul sunt două dintre pasiunile care mă ajută să mă liniștesc, să ies din ritmul haotic și să-mi reamintesc de ce fac tot ce fac. Nu cred în echilibru static, ci într-un echilibru care se construiește din momente mici dar importante de conectare.

Ce faci când nu lucrezi? Un hobby, o pasiune, o recomandare de carte?

O carte pe care o recomand cu entuziasm este „Extreme Ownership”, scrisă de doi foști ofițeri Navy SEAL, Jocko Willink și Leif Babin. E despre asumare radicală, despre cum fiecare decizie, fiecare rezultat – bun sau prost – pornește de la tine. Mi-a rezonat profund, poate și pentru că vin dintr-un fundal în care disciplina n-a fost opțională.

Am făcut sport (rugby și handbal) mai bine de 15 ani. De aceea cred că structura, rigoarea și perseverența pe care le înveți în sport sunt exact genul de antrenament mental care te pregătește pentru antreprenoriat. Te învață să reziști, să nu cedezi la primul obstacol și, mai ales, să construiești în echipă, nu de unul singur.

Când nu lucrez, îmi place să călătoresc, mai ales la munte. Mă simt în elementul meu cu rucsacul în spate, pe un traseu de trekking sau, dacă am ocazia, chiar și cu cortul. Pentru mine, mersul prin pădure e o bucurie simplă care mă reconectează.

Pescuitul e o altă pasiune – mă relaxează complet și îmi oferă un ritm total diferit față de cel din business.

Și mai e ceva ce mă încarcă: gătitul. Fie că pregătesc un barbecue, o pizza sau un preparat mai sofisticat, pentru mine gătitul e un hobby care mă relaxează, mă provoacă și îmi oferă un spațiu în care pot să-mi exprim creativitatea.    

Daniel Rogoz, CEO, Kinderpedia

40 de ani

Prezență: >30 de țări

Nr. de angajați: 30

A absolvit Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Chimie – secția cu predare în limba engleză. Astăzi coordonează o echipă de 30 de profesioniști care conectează și susțin o comunitate de peste jumătate de milion de utilizatori din școli și grădinițe din peste 30 de țări.

Antreprenor încă din liceu, a absolvit Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Chimie – secția cu predare în limba engleză. Astăzi coordonează o echipă de 30 de profesioniști care conectează și susțin o comunitate de peste jumătate de milion de utilizatori din școli și grădinițe. Kinderpedia este o soluție care transformă educația cu ajutorul tehnologiei, prin simplificarea proceselor administrative și prin plasarea colaborării părinte-profesor chiar în centrul învățării.