Pentru cine ați lucra gratis un an de zile doar pentru a învăța ceva?

La emisiunea Viața ta este un business, de pe Aleph Business, în care un antreprenor/executiv vorbește despre cariera lui profesională, l-am întrebat pe Cosmin Marinof, CEO Dertour România, unul dintre cei mai mari tour-operatori, pentru cine ar lucra gratis un an, într-un an sabatic. El mi-a răspuns: pentru frații Pavăl, de la Dedeman.

Ca opțiuni, au mai fost Ion Țiriac, Dan Ostahie de la Altex, Daniel Dines de la UiPath, doar ca să dau câteva exemple.

Este interesant cum frații Pavăl de la Dedeman, care nu cred că au dat mai mult de cinci interviuri de când sunt antreprenori, adică de peste 30 de ani, reușesc să stârnească un asemenea interes.

Nimeni nu știe ce este în spatele Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială românească internă construită de la zero, dar cred că foarte multă lume, foarte mulți antreprenori tineri și-ar da un an din viață pentru a vedea cum se conduce, cum se desfășoară acest business.

La ce interes există pentru Dedeman, frații Pavăl ar putea să deschidă lejer o academie de business, în care oamenii să vină ei să plătească pentru a învăța ceva.

Poate, în timp, firmele antreprenoriale românești, antreprenorii români care sunt considerați de succes ar vrea să-și deschidă „bucătăria” către piață, pentru ca alții să aibă posibilitatea de a învăța ceva din ceea ce fac ei.

De altfel, nu cred că este vorba numai despre frații Pavăl.

Cred că ar fi extrem de interesant să stai în spatele oricărui om de afaceri, oricărui antreprenor român, pentru a vedea, pentru a auzi cum se face business, cum se conduce un grup, cum se iau decizii, cât de mult este fler/instinct în business și cât de mult ține de o anumită rațiune economică în luarea unei decizii.

Ceea ce nu spun antreprenorii la care se uită ceilalți antreprenori este că foarte mult din parcursul lor și al companiei a ținut de noroc, de o anumită decizie pe care, peste ani, nu ar mai fi luat-o.

Noi, când vedem un business, când discutăm cu antreprenorul, omul de afaceri, patronul din spatele acelui business, vedem numai lucrurile frumoase, lucrurile de suprafață. Foarte, foarte rar antreprenorii vorbesc despre eșecurile lor, despre deciziile greșite, despre banii pierduți, despre luptele care se dau în interiorul propriilor companii. De altfel, aici este partea cea mai interesantă pe care noi am vrea s-o scriem.

Marile cărți care descriu viața unui antreprenor încearcă să scoată în evidență imaginea frumoasă a poveștii sau a personajului. Cele mai multe cărți din business au o doză foarte mare de ipocrizie, istoria businessului este văzută în roz, iar antreprenorii sunt puși pe un piedestal.

Dacă oamenii îi admiră și vor să fie ca ei, până la urmă nu are sens să dărâmi statuia.

A conduce un business nu este ceea ce se vede în filme, este o luptă continuă cu piața, cu produsele și serviciile vândute, o luptă continuă cu vânzările și marketingul, o luptă continuă pentru a ține cheltuielile sub control. Pe măsură ce o afacere devine tot mai mare, ea nu mai poate fi condusă antreprenorial, ci trebuie să devină birocratică, structurată, pusă într-o organigramă și o matrice pentru a nu face implozie.

Dacă la începutul unui business orice decizie luată este o decizie bună, pentru simplul fapt că nu ai ce pierde, pe măsură ce afacerea devine tot mai mare și are în spate tot mai mulți bani, deciziile sunt luate mai greu, tot mai greu, pentru că acum antreprenorul, proprietarul, patronul are ce pierde și nu vrea să piardă.

Antreprenorii români de succes, cel puțin așa cum sunt văzuți de către public, ar putea să facă ceva mai mult pentru businessul general și să înceapă
să-și deschidă porțile propriilor companii pentru ca alții să intre și să vadă cum se conduce un business, cum se discută cu compania, cum se țin ședințele de management, cum se iau decizii.

Modelul unui business, care la început se bazează pe instinctul antreprenorului, se schimbă în timp, în funcție de dimensiunea la care ajunge, în funcție de piață, în funcție de vremuri.

Am spus-o și o repet: cea mai simplă și cea mai ușoară formă de educație de business se află, se învață din cărți, chiar dacă povestea este foarte mult romanțată.

Dacă antreprenorii români, cei pe care alții îi admiră și ar vrea să lucreze gratis pentru ei într-un an sabatic, și-ar dedica o oră pe săptămână pentru a povesti cum au făcut afacerea, ar ridica nivelul de cultură de business din societate, ar fi un exemplu pentru mulți alții care vin din spate.

Dacă vreți să completați lista cu antreprenorii români pentru care ați lucra un an gratis în anul vostru sabatic, sunteți bineveniți. Dacă printul este limitat, internetul, cloudul pot acomoda toate numele și părerile voastre.    

(cristian.hostiuc@zf.ro)