Pentru cei care se întreabă ce ne-a adus intrarea în UE, că tot trebuie să mergem weekendul viitor la vot, să ne uităm la cifre și la banii care au intrat în România, nu la retorică

Weekendul viitor suntem/sunteți cu toții chemați la urne pentru alegerile europarlamentare.

Și pentru ca aceste alegeri să nu producă surprize, cele două partide, PSD și PNL, care de patru ani de zile asigură împreună guvernarea plus establishmentul, au decis să aibă loc și alegerile locale, pentru ca organizațiile locale să tragă nu numai pentru ele, ci și pentru votul european al partidelor, care este un vot politic pentru partide.

Având în vedere această situație, cred că voturile sunt deja și numărate.

Pentru democrație, cu care încă ne luptăm să o înțelegem și să o aplicăm, cumularea acestor alegeri -europarlamentare concomitent cu locale – este un lucru rău.

Pe de altă parte, dintr-o perspectivă politică, geopolitică și nu în ultimul rând economică, această cumulare cu un rezultat așteptat și care nu va produce prea mari surprize, este un lucru bun.

În business, companiile, oamenii de afaceri, antreprenorii se tem cel mai mult de incertitudini, de un rezultat la care nu au răspuns.

Campania electorală pentru europarlamentare și locale, care este la comun, a fost mai mult vizibilă pe platformele sociale – Facebook, Google, Instagram și,  nu în ultimul rând, TikTok -, adică totul s-a adunat mai mult la americani și chinezi.

De la PSD am aflat că  trebuie “să votăm românește”, o reclamă care aduce cu reclamele marilor retaileri străini, care ne îndeamnă să cumpărăm românește. Ironic, PSD-iștii sunt cei mai vehemenți la adresa retailerilor străini, dar le-au copiat retorica.

Tot de la PSD am aflat că dacă îi votăm ne vor crește salariile. Cred că IT-iștii, care acum sunt trași pe dreapta ar trebui să se ducă la PSD ca să le crească salariile.

De la PNL am aflat că “taxarea redusă sprijină mediul de afaceri. Vezi măsurile PNL pentru antreprenori”.

Cred că antreprenorii știu că din toamnă și de la începutul anului taxele au crescut, tocmai într-o guvernare unde este și PNL.

Tot de la PNL, într-o altă reclamă avându-l în prim-plan pe Nicolae Ciucă, aflăm că “doar cine își iubește țara poate ajunge președinte“.

Eu cred că peste 20 de milioane de români își iubesc țara.

Tot de la PNL aflăm că Bucureștiul “merită un trasport public modern“. Nu cred că liderii PNL merg prea mult cu transportul public. Dacă îi iei repede, nici nu știu cum să bage cartela la metrou sau cum e dimineața în autobuz.

De la AUR, partidul care îi sperie pe toți, și pentru care s-au cumulat alegerile ca să nu câștige prea mult teren, aflăm că “trebuie să votăm cu Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul etc.”.

De la Alianța Dreapta Unită, adică USR, PMP și Forța Dreptei, aflăm cât de proastă este alianța PSD cu PNL.

De la niciun partid nu am aflat ce a însemnat pentru România din punct de vedere economic intrarea în Uniunea Europeană în 2007, ce impact a avut acest lucru în privința investițiilor, ce impact a avut asupra economiei și ce impact a avut asupra creșterii salariilor și a nivelului de trai.

Datorită intrării noastre în Uniunea Europeană și în NATO, România a reușit să aibă o creștere economică fără precedent, fiind țara europeană cu cel mai ridicat ritm de creștere din această perioadă, depășind chiar și Polonia.

Când am intrat în Uniunea Europeană, PIB-ul României, adică valoarea adăugată pe care companiile private, companiile de stat și administrația publică o aduc într-o economie într-un an era de 342 de miliarde de lei, adică 97 de miliarde de euro.

În 2023 PIB-ul a fost de 1.605 miliarde de lei, adică 323 de miliarde de euro, adică a crescut de peste cinci ori în lei și de peste trei ori în euro.

Cifra de afaceri a tuturor companiilor a crescut de la 600 de miliarde de lei la 2.800 de miliarde de lei, adică aproape de cinci ori.

Exporurile au crescut de la 25,8 miliarde de euro la 86,5 miliarde de euro, adică de peste trei ori.

Importurile au crescut de la 37,6 miliarde de euro la 115,5 miliarde de euro, adică de aproape patru ori.

Numărul de salariați din economie a crescut de la 4,59 milioane la data intrării în Uniunea Europeană la 5,209 milioane la finalul anului trecut.

Și apropo de productivitate, dacă numărul de salariați a crescut cu 13%, PIB-ul a crescut în lei de aproape cinci ori.

Această creștere a economiei, această creștere a PIB-ului și a cifrei de afaceri obținute de firme s-au văzut și în bugetul celor din administrația locală, pe care suntem chemați să îi votăm acum.

În momentul intrării în Uniunea Europeană, veniturile administrației publice locale au fost de 27,6 miliarde de lei, iar cheltuielile au fost de 25,3 miliarde de lei.

Anul trecut, administrația locală a avut pe mână venituri de 135 de miliarde de lei și cheltuieli de 137 de miliarde de lei, adică de peste cinci ori mai mult.

Toată această creștere a bugetelor locale vine datorită creșterii economice fără precedent adusă de fonduri europene de 80 de miliarde de euro, investiții străine directe de peste 80 de miliarde de euro și investiții ale companiilor private românești de peste 100 de miliarde de euro.

Dacă nu ar fi fost fondurile europene, dacă nu ar fi fost investițiile străine, dacă nu ar fi fost aceste multinaționale pe care partidele își construiesc retorica negativă, România ar fi rămas mult în urmă. Companiile antreprenoriale românești și statul nu ar fi avut forța financiară să miște lucrurile. Uitați-vă la Ungaria lui Viktor Orban, care de zece ani bate pasul pe loc din punct de vedere economic, iar lipsa fondurilor europene se vede din ce în ce mai mult.

În 2007 Ungaria era înaintea noastră, ca să nu mai vorbim de Polonia. Între timp, România a depășit ca PIB Ungaria, iar anul trecut i-am depășit pe unguri la PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare, noi urcând la 78% din media Uniunii Europene, peste Ungaria, care a fost la 76%. Polonia este la 80% din media Uniunii Europene. În 2007 eram în jurul a 50% din media Uniunii Europene.

Intrarea noastră în Uniunea Europeană a fost o decizie politică și economică extraordinară și ar trebui să nu uităm acest lucru, mai ales noi, cei care am trăit anii ’90, ani pierduți din punct de vedere economic, politic și social.

Este greu să te lupți cu o retorică antieuropeană, anti-Bruxelles, care câștigă teren în România, aducând ca argument datele statistice pe care liderii noștri politici atât la nivel național cât și la nivel local nu le stăpânesc.

Generațiile actuale,care s-au născut după 2000, atunci când s-a luat decizia politică ca România să intre în NATO și în Uniunea Europeană, au șansa să pornească în viață de la un nivel mai ridicat decât cel de la care am pornit noi. Salariul mediu era de 200 de euro, într-o variantă mai fericită, iar acum este 1.000 de euro. Sunt tineri care spun cu mândrie că ei nici nu se dau jos din pat dacă nu primesc peste 1.000 de euro.

Creșterea economică de care am beneficiat datorită intrării în Uniunea Europeană se vede, cel puțin în București, și în creșterea numărului de cerșetori, creșterea numărului de aurolaci și creșterea traficului de droguri.

În anii ‘90 și începutul anilor 2000, când s-au deschis granițele, cerșetorii au plecat în Occident pentru că acoloo erau bani imai mulți, în țară fiind sărăcie. Acum, nu știu dacă ați observat, se vedee o creștere a numărului de cerșetori, și mai bătrâni și mai tineri, aduși de creșterea salariilor și a puterii de cumpărare înregistrată în România în ultimii ani. La fel este și cu aurolacii și drogații.

Acesta este și paradoxul apropierii de Uniunea Europeană.

Înainte să se ridice împotriva Uniunii Europene, a fondurilor europene, a investițiilor străine, partidele, liderii partidelor, primarii, consilierii locali, șefii de CJ, adică autoritățile locale, ar trebui să rezolve mai întâi problema cerșetorilor, aurolacilor și drogaților, care cuceresc pas cu pas, vorba lui Iohannis, cartierele și orașele.