Pentru bănci, adevărata criză începe de la 1 ianuarie, când expiră moratoriul de amânare a plății ratelor, iar guvernul va avea bani mai puțini să susțină economia

Dacă Florin Cîțu, ministrul Finanțelor, este optimist și crede că, datorită măsurilor luate de guvern, scăderea economică va fi mai mică decât cred analiștii (2-3% față de 5-8%) iar revenirea va fi mai rapidă, șefii principalelor bănci din România sunt mult mai prudenți.

Revenirea economică este împinsă mai degrabă spre 2022-2023 decât spre 2021, asta dacă pandemia Covid-19 va fi ținută sub control în lume și în România, ceea ce acum ridică anumite semne de întrebare.

De altfel, criza sanitară a ajuns să fie principala preocupare a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu: Evoluțiile în planul sănătății publice continuă să genereze incertitudini fără precedent și lipsuri majore la adresa perspectivei activității economice și a funcționării piețelor financiare, cu impact asupra stabilității macroeconomice și a stabilității financiare.

BNR continuă să furnizeze lichiditate în sistem, să cumpere titluri de stat de pe piața secundară pentru a ține randamentele sub control, să acorde credite bilaterale băncilor care au nevoie de bani și să țină cursul leu/euro.

Directorii de trezorerie ai băncilor cred că BNR ar mai avea loc de o reducere a dobânzii de referință, care ar duce la scăderea în continuare a dobânzilor de pe piața interbancară (ROBOR), dar până la un nivel în care nu ar pune în pericol stabilitatea cursului leu/euro. De altfel, cursul este atât de stabil pentru că dobânzile la lei sunt mult mai ridicate în România decât în țările din regiune, ceea ce atrage interesul investitorilor străini, care ar mai avea un motiv să cumpere titluri de stat, eliberând astfel o parte din presiunea pe băncile locale de a finanța bugetul de stat.

Pentru bănci, adevăratul test economic, adevărata criză începe de la 1 ianuarie, când expiră moratoriul de amânare a plății ratelor la bancă pentru firme și pentru persoane fizice (România a avut una dintre cele mai generoase scheme de amânare din UE).
Din martie, de când a început criza Covid-19 și s-a închis economia, companiile, persoanele fizice au stat pe câteva perfuzii: amânarea pe 9 luni a plății ratelor la creditele luate de la bancă, plata șomajului tehnic, care ajunge la 4 miliarde de lei, rambursări de TVA, plata mai rapidă a concediilor, amânarea unor plăți de taxe și impozite.

Toate aceste lucruri, poate nu atât de generoase ca în alte țări europene, au oferit un respiro de lichiditate angajaților (șomaj tehnic), dar și firmelor, care se confruntă fie cu o închiderea activității economice, fie cu o prăbușire a vânzărilor și implicit a încasărilor.

Programele guvernamentale – în frunte cu IMMInvest – au birocrația lor, atât a statului cât și a băncilor, și nu pot satisface pe loc solicitările antreprenorilor români care vor banii imediat ca să treacă criza, și nu peste câteva luni, când poziția financiară este deteriorată în totalitate.

Celelalte programe guvernamentale din celebrul plan de 100 de miliade de euro, prezentat acum două săptămâni de guvernul Orban, sunt încă pe hârtie și mai durează luni, dacă nu chiar ani, pentru a fi puse în practică și a sprijini real firmele.

Plus că o parte din bani ar trebui să vină din Fondul European de relansare economică, de 750 de miliarde de euro (României îi sunt alocați 33 de miliarde de euro), fond care încă este blocat la nivel politic. De trei zile și trei nopți, liderii Europei negociază la Bruxelles o înțelegere politică pentru lansarea acestui plan, care ar trebui să scoată din mlaștina crizei toată Europa, nu numai România, ci și Italia, Sparanța, Germania etc.

Pe lângă toate aceste lucruri, se adaugă și cea mai mare problemă a Ministerului de Finanțe și a României, scăderea veniturilor bugetare, creșterea cheltuielilor (pe lângă baletul cu creșterea pensiilor, acum vine și dublarea alocațiilor pentru copii, cu un cost de 7 miliarde de lei, iar banii nu există) și explozia deficitului bugetar.

România va trece anul acesta cu această explozie a deficitului bugetar de peste 70 de miliarde de lei (peste 13 miliarde de euro), varianta cea mai optimistă, mai ales din cauza împrumuturilor luate de pe piața externă, care deja au ajuns la aproape 7 miliarde de euro în numai două luni.

Dar întrebarea este ce vor face Ministerul Finanțelor, Guvernul, indiferent de numele lui și din ce partide va fi compus, cu deficitul bugetar de la anul, și mai ales cu finanțarea lui, care va depăși 100 de miliarde de lei, peste 20 de miliarde de euro.

România nu-și poate permite și nu are resurse pentru a duce în spate deficite atât de mari.

Din cauza creșterii exponențiale a deficitelor bugetare din ultimii cinci ani, creditul guvernamental (împrumuturile date de bănci statului) a ajuns în luna mai 2020 la nu mai puțin de 136 de miliarde de lei (față de 17 miliarde de lei în 2008, o creștere de 800%), mai mult decât soldul creditelor acordate de bănci companiilor (122 de miliarde de lei).

Deja banii pe care îi cere statul săptămânal pentru finanțarea bugetului sunt mult prea mulți, iar expunerea bancară pe titlurile de stat este la limită, dacă nu chiar peste limita de risc (deja băncile au expunere de 26% din activele bancare pe creditul guvernamental și nici nu a început cu adevărat criza).

Mugur Isărescu promite că BNR va asigura lichiditățile necesare pentru finanțarea sistemului bancar și indirect a statului, dar și acestea au o limită, banii nu pot fi printați “fără număr, fără număr”, pentru că BNR nu este nici Fed – banca centrală a SUA, și nici Banca Centrală Europeană, iar cursul leu/euro nu poate fi ținut stabil la infinit.

Așa că să ne pregătim pentru adevărata criză, de la 1 ianuarie, cum avertizează bancherii.