Pelerinaj national la Maracineni

Intoarcerea presedintelui Basescu pe santierul de reconstructie a podului de la Maracineni (Buzau), de unde seful statului si-a propus sa bea un sprit de ziua lui, in noiembrie, tinde sa devina obsesiva. In numai cateva zile, Traian Basescu a vizitat de sase ori santierul, de fiecare data cu alte observatii, de la ritmul de lucru si numarul muncitorilor din echipa si pana la aprovizionarea acestora cu apa potabila. 

Atentia la detalii si aerul de supraveghere permanenta a lucrarilor deloc simple de acolo, care presupun reconstructia podului si mutarea cursului raului Buzau, nu numai ca au compensat concentrarea lui Basescu asupra unui singur punct al operatiunii de reconstructie din Moldova, dar au facut inutile comentariile pe aceasta tema gratie incarcaturii simbolice evidente a gestului prezidential. Traian Basescu a procedat exact invers decat ar fi facut orice oficialitate in locul lui: cand toata lumea s-ar fi asteptat ca seful statului sa ia la picior cat mai multe drumuri si poduri in reconstructie si sa nu mai revina in nici unul din locurile deja vizitate, insistenta presedintelui de a folosi mereu acelasi reper ca sa ia pulsul reconstructiei creeaza o imagine de responsabilitate si de interes real pentru lucrari si pentru lucratori deopotriva. 

Atat de puternic a fost efectul simbolic al vizitelor la podul de peste Buzau, incat Basescu a fost imitat imediat de ministrul transporturilor, de ministrul apararii si de premierul Calin Popescu-Tariceanu, acesta din urma lansandu-se si in indicatii de specialitate pentru lucratorii de la Maracineni. Efectul de imitatie insa n-a trecut neobservat, in cazul premierului si al ministrilor. E de inchipuit un presedinte care ar vizita cu incapatanare saptamanala acelasi pod pana la terminarea lucrarilor, in toamna, dar nu un premier care pleaca la Buzau la fel de des pe cat conduce sedintele de guvern. 

Unde a punctat, in schimb, premierul a fost ideea de a innopta intr-o locuinta afectata de inundatii. Analistii politici au vorbit despre o penitenta a lui Tariceanu, care a dorit sa traiasca pe pielea lui privatiunile create de inundatii. De fapt, noaptea petrecuta alaturi de sinistrati i-a furnizat premierului adevaratul temei de a renunta la demisie, ceea ce i-au spus satenii din Moldova insemnand tocmai mandatul cu care a plecat la Bucuresti ca sa anunte ca ramane in functie. Referirea permanenta si in cunostinta de cauza la situatia sinistratilor i-a oferit lui Calin Popescu-Tariceanu siguranta de sine cu care acesta avea sa se declare apoi, in Parlament, imun la criticile politice („etichetati-ma cum vreti“).