Peak oil, punctul de la care cererea globală de petrol începe să scadă, pe cale de a fi atins

Aceasta a și fost intenția, iar instituțiile de prognoză văd venind din nou prețurile astronomice ale țițe­iu­lui care la începutul anului păreau imposibile.

Ar fi o nouă lovitură pentru consumatorii din SUA și mai ales din Europa care, pe lângă o criză de energie, se confruntă și cu scumpiri nemaivăzute de generații, ceea ce ar conveni Moscovei în războiul ei economic cu Occi­dentul. Cei mai mulți analiști văd în decizia OPEC, un grup de state exportatoare de țiței care acționează ca un cartel, un atac în bătălia pentru controlul pieței globale a petrolului.

Însă ar putea fi și un gest făcut din dispe­rare pentru că se vorbește din nou de peak oil, punctul de la care cererea pentru petrol glo­ba­lă începe să scadă ireversibil. Cu alte cuvin­te, producătorii de petrol se grăbesc să se îm­bete cât mai au timp pentru că petrecerea este pe sfârșite. Iar costurile sunt suportate de con­sumatorii din celelalte părți ale lumii.

Deoarece gazele și țițeiul Rusiei au ajuns arme de război economic, petrolul altora este din nou la mare căutare, iar Arabia Saudită, liderul OPEC, este unul din cei mai mari fur­ni­zori ai pie­ței globale. Prețu­rile țițe­iu­lui Brent, refe­rin­ța inter­na­țională, au sărit de la nici 70 de do­lari pe baril la a­proa­pe 130 de dolari în mar­tie pentru a se retrage încet la 84 de dolari în septembrie.

Anticiparea deciziei OPEC de a reduce producția și restrânge astfel oferta, cu argumentul că vrea să stabilizeze prețurile, a împins cotațiile la peste 95 de dolari pe baril la finalul săptămânii trecute. În aceste condiții, banca americană Morgan Stanley estimează că prețurile își vor croi drum spre 100 de dolari pe baril mai rapid decât se credea anterior.

Analiștii de la Goldman Sachs văd pe­trolul la 110 dolari pe baril în chiar trimestrul acesta și la 115 dolari pe baril în trimestrul vii­tor. Petrolul mai scump înseamnă carbu­ranți mai scumpi care, dacă nu sunt subvenționați de stat, vor adânci criza costului vieții din Europa. Dacă sunt mărite subvențiile, acestea vor umfla datoriile unor guverne și așa cu finanțarea la limită.

Unele țări consumatoare au in­strumente prin care pot con­trola piața, cum ar fi folosirea de petrol din rezerve. Guver­nul SUA a procedat așa. A­na­liștii spun că pentru a ține piața lichidă și Agenția Inter­națională a Energiei și-ar pu­tea accesa rezervele. De aseme­nea, cele mai industrializate economii ale lumii și UE au pus la punct un plan pentru a plafona prețurile petrolului pe care-l cumpără de la Rusia, scopul lor fiind slăbirea forței financiare a Moscovei în contextul războiului acesteia contra Ucrainei.

Arabia Saudită are o agendă geopolitică și economică proprie, fiind dependentă de ve­niturile din petrol, dar visând și la dominația regională. În mod normal, regatul tinde să aibă relații de înțelegere cu SUA, furnizor de securitate, însă în actualul război pentru piața petrolului s-a aliat vădit cu Rusia. O explicație ar fi că Arabia Saudită se teme că Occidentul va folosi în viitor și contra ei pactul de pla­fonare a prețurilor petrolului. Conducătorii saudiți sunt conștienți că petrolul nu va fi la nesfârșit sângele economiei globale, așa cum este în prezent. De aceea au și un plan de diversificare economică. Deutsche Welle scrie de stațiuni de schi în mijlocul deșertului.

Este o schimbare care costă și timp și bani. În prezent, 80% din veniturile din exporturi ale Arabiei Saudite vin din vânzarea petrolului, iar banii din țiței reprezintă 40% din PIB.

Este o vulnerabilitate enormă dacă lumii îi trece pofta de petrol. În ritmul actual de producție, rezervele de petrol s-ar epuiza peste 60 de ani. Brookings Institute a calculat în 2020 că veniturile din petrol ale saudiților ar începe să scadă din cauza reducerii cererii în 2040, poate chiar mai devreme. Cele mai multe instituții de prognoză plasează punctul de peak oil în acea perioadă. BP a pariat îndrăzneț pe 2020, an de pandemie și când febra electromobilității s-a intensificat, și a pierdut. Dar poate că pariul nu a fost un eșec total pentru că și alte organizații și chiar companii petroliere văd peak oil în acest deceniu. Un comentator de la Bloomberg, David Fickling, crede că recesiunea mondială pe care o văd venind piețele globale ale acțiunilor și obligațiunilor poate fi lovitura de grație dată cererii pentru petrol. Aceste calcule nu convin exportatorilor de țiței. Criza de energie provocată de Rusia deturnează către gaze naturale, petrol și cărbune resurse financiare importante necesare revoluției electromobilității, inamicul modelului ei economic. Însă revoluția electrică nu moare. SUA tocmai au demarat primele operațiuni miniere de producție de cobalt după 30 de ani de îngheț. Cobaltul este un metal esențial în procesul de fabricare a bateriilor pentru vehicule electrice.