Pe valuri mari

La un an după Revoluție, la marginea portului Constanța, departe de lumea fermecătoare a containerelor și a comerțului internațional, câțiva tineri puneau bazele unui proiect pentru care aveau ambiții mari. La trei decenii distanță, compania reprezintă cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, care se întinde pe o suprafață de peste 700.000 mp în sudul portului, generează afaceri anuale de 100 de milioane de lei și reprezintă cel mai rapid terminal de cereale din Europa, capabil să primească nave de cele mai mari dimensiuni pentru transportul de cereale. Ambițiile fondatorilor nu se opresc aici.

„COMVEX s-a născut pe scheletul unei investiții în curs, un terminal pentru manevrarea minereurilor pentru siderurgie. Știți cum era această activitate în vremea comunistă? Murdară și grea, asemănătoare mineritului de suprafață. La marginea portului, departe de lumea fermecătoare a containerelor și a comerțului internațional, a liniilor de navigație, într-un peisaj industrial în care până și câinii maidanezi au culoarea roșie. Un grup de tineri entuziaști au inițiat, în contextul legal existent, proiectul prin care a dorit să ducă la bun sfârșit investiția și să o facă la nivelul tehnic al epocii”, își amintește începuturile companiei Viorel Panait, președinte al Consiliului de Administrație (CA) și director general al COMVEX. 

Numele companiei ar fi trebuit să fie CONVEX, explică el, reprezentând acronimul pentru Compania de Operare Nave, Vrachiere și Expedieri. Un birocrat din minister a opinat că minereurile sunt transportate și pe altfel de nave decât vrachierele, așa că numele s-a transformat din „nave” în „mărfuri”, iar astfel CONVEX a devenit COMVEX. Compania este listată la Bursa de Valori de la București și este deținută majoritar de persoane fizice și juridice. Viorel Panait este președinte al Consiliului de Administrație (CA), ai cărei membri mai sunt: Dan Drăgoi, Bogdan Idu, Corneliu Idu și Edmond Șandru.

În prezent, COMVEX deține cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, cu o capacitate de până la 4.000.000 de tone, și un terminal de cereale, cel mai rapid din Europa, „copilul de suflet al companiei”, după cum spun reprezentanții afacerii. Astfel compania trimite minerale în susul Dunării și aduce cereale de acolo. Prin aceste operațiuni transportul fluvial devine eficient, având în vedere faptul că sunt ocupate ambele sectoare de transport. Cele două terminale sunt orientate către viteze foarte mari de încărcare – descărcare a navelor de mare capacitate. „Acest lucru este de natură să genereze un avantaj competitiv tuturor clienților care beneficiază de costuri mai bune de transport. Afacerile cu materii prime sunt în realitate afaceri de transport.

Această abordare folosește tuturor comercianților, producătorilor, transportatorilor”, spune Viorel Panait. În cursul primului semestru al anului trecut, compania a manipulat 3,5 milioane de tone de materii prime, în creștere cu 45% comparativ cu acceași perioadă a anului 2020. „La înființare, COMVEX reprezenta doar 20% din ceea ce este în prezent. Am folosit primii bani împrumutați să digitalizăm în 1991, cu curaj, procesul industrial”, susține Viorel Panait.

Viorel Panait, președinte al Consiliului de Administrație (CA) și director general al COMVEX

„La înființare, coMVEX reprezenta doar 20% din ceea ce este în prezent. Am folosit primii bani împrumutați să digitalizăm în 1991, cu curaj, procesul industrial.”

„Diversificarea gamei de servicii prin construirea unui nou terminal portuar pentru produse lichide, precum și derularea de noi produse necesare industriei siderurgice din arealul dunării cu impact redus asupra mediului.”

„Viața (în business – n.red.) este asemănătoare mersului pe bicicletă: nu cazi atât timp cât pedalezi.”

Printre clienții consacrați ai operatorului portuar se numără Liberty Galați, Transport Trade Services, Alum și Vitol. Creșterea volumului de materii prime manipulate în primul semestru al anului 2021 se datorează și faptului că au fost reluate anumite contracte cu clienți mai vechi, precum Holcim România și Saecom Soda Lukavac, dar au fost semnate și noi contracte cu companii precum Glencore Internațional AG și Agent Plus DOO, potrivit reprezentanților COMVEX.

Mai mult, prin prezența Glencore International AG în portofoliul de clienți, compania a manipulat în S1/2021 peste 1,9 milioane de tone de cereale, de cinci ori mai mult decât în aceeași perioadă a anului precedent. De asemenea, printre clienții terminalului de cereale al COMVEX se numără arabii de la Al-Dahra Agriculture România, olandezii de la Viterra (fosta Glencore Agriculture România), Global Grain International, TOI Commodities și compania românească Cerealcom, deținută de Mihai Anghel. Astfel, după 30 de ani de existență, compania este lider de piață specializat în manipularea, depozitarea și transbordarea materiilor prime solide vrac, cum ar fi minereurile de fier, cărbunii, cocsul sau bauxita.

De asemenea, operatorul este singurul care are posibilitatea de a acosta nave tip „capesize” de mare capacitate, având un front de descărcare la cheul maritim format din cinci dane cu o lungime totală de 1.400 m și o adâncime a apei cuprinsă între 10,8 și 18,5 m. Totodată, terminalul are acces la rețeaua de căi navigabile ce include Dunărea.

„Am vrut de la bun început să fim cei mai buni. Întregul nostru efort a fost îndreptat în direcția aceasta și am muncit mult pentru asta”, spune Panait. În primul semestru din anul 2021, compania COMVEX a avut o cifră de afaceri netă de 71,6 milioane de lei (circa 15 milioane de euro), de 2,5 ori mai mare decât în aceeași perioadă a anului precedent, arată datele din raportul semestrial al companiei publicat pe site-ul Bursei de Valori București.

În 2020, cifra de afaceri a companiei a fost de 89,5 milioane de lei (circa 18 milioane de euro), în scădere cu 25% față de anul precedent, însă tot în același an compania a inaugurat cel mai mare terminal de cereale din Portul Constanța, cu scopul să devină un hub cerealier, în urma unei investiții de 56 de milioane de euro (inclusiv TVA), începută în 2017. Cel mai bun an pentru companie în ceea ce privește nivelul veniturilor a fost 2013, când cifra de afaceri a trecut de 170 de milioane de lei, potrivit datelor publice. Cel mai profitabil an a fost 2008, când profitul net s-a ridicat la 32 de milioane de lei. „În continuare dorim să ne consolidăm poziția prin diversificarea gamei de servicii: construirea unui nou terminal portuar pentru produse lichide, precum și derularea de noi produse necesare industriei siderurgice din arealul Dunării cu impact redus asupra mediului”, menționează Viorel Panait direcțiile stategice ale businessului.

Despre generația celor care și-au început businessul făcând

„În 1994, economia era blocată. Pentru a ne obține banii de la combinatele siderurgice care aparțineau statului, cumpăram prin compensare de la acestea produse siderurgice pe care le exportam. La un moment dat, găsisem un client spaniol care cumpăra table, zicea el, pentru Maroc. Exporturile românești către Uniunea Europeană erau contingentate, iar certificatul de origine pentru țările non-UE arăta diferit de cel destinat UE. Astfel, până să încărcăm vaporul cu marfă, în portul Galați, spaniolul ne suna zilnic, dar, de îndată ce marfa a fost încărcată și vasul a plecat din port, nu ne-a mai răspuns la telefon. Bani mulți: 1,5 milioane de dolari la vremea aceea însemnau ceva. Cel care ni-l recomandase călduros, ne tot spunea că este o firmă importantă, cu ferestre mari. Spaniolul, hoțoman. La depunerea documentelor cerute pentru acreditiv, surpriză: deși contractul era încheiat pentru livrarea mărfii în Maroc, iar pe certificatul de origine scria valabil pentru țări non-UE, banca a refuzat, inițial, să ne accepte respectivul certificat, urmând să recalifice acreditivul în incaso, lăsându-ne la mâna hoțomanului.

Cu greu, dar și cu multe argumente de specialitate, am convins centrala de la New York a băncii de faptul că documentele noastre sunt corecte, iar formalismul băncii în materie de acreditive a trebuit să recunoască documentul nostru în ultima zi stabilită pentru prezentare. În final, s-a încheiat cu bine”, și-a amintit Viorel Panait. Acesta afirmă că au fost multe provocări de-a lungul anilor, iar antreprenorii din România au fost nevoiți să ardă etape pentru a ține pasul cu concurența din interiorul și exteriorul țării. „Am învățat și am devenit economiști când fusesem doar ingineri”, precizează el. Un alt lucru important, crede el, este faptul că antreprenorii la început de drum, imediat după Revoluție, au luat decizii economice, într-un regim tranzitoriu, când toți parametrii au variat simultan: inflația, cursul de schimb, piața, codul fiscal, contractele de muncă, clienții – fabricile care se închideau –, concurența nereglementată și apoi cea reglementată.

„Am avut de ales: înveți schimbarea și te adaptezi celor din jurul tău sau mori repede, dacă nu o faci. Noi am învățat. Am învățat că devalorizarea monedei naționale –  este sursă de venit aparent și a putut suplini creditul bancar în contextul unor dobânzi de peste 180% în anii ’90. Am învățat acreditive, comerț internațional și operațiuni de barter cambia și ce înseamnă biletul la ordin ori adresarea protestului la judecătorie, când economia era blocată, nu ca acum când îl folosim ca să cumpărăm, de exemplu, câte un automobil, și ne-a reușit”, a mai spus Panait. Apoi, atunci când lucrurile s-au calmat pe piața bancară, au învățat cât de importantă este piața de capital alături de creditul bancar ca doi piloni ai economiei de piață. „Am învățat că te poți baza pe piața de capital și, mai ales, am învățat cât de importantă este credibilitatea.” Viorel Panait susține că generația de antreprenori apărută imediat după anul 1989 „este generația celor care și-au început cariera făcând”.

El afirmă că au descoperit treptat ce pot face, ce le place sa facă, înțelegând unde au greșit și abia apoi începând să știe ce să ceară, cum, cât și cui, dar și cum să controleze, cum să verifice și să afle care este zona marginală în care pot face profit. Cea mai puțin satisfăcătoare experiență ca manager și antreprenor a avut loc pentru el pe fondul crizei din 2008-2009, atunci când a trebuit să restrângă activitatea COMVEX și să  restructureze businessul, renunțând la o parte din angajați. În 2008, compania avea un număr mediu de 338 de angajați, în 2009 avea 247, iar în 2010 avea 205, conform datelor de pe site-ul Ministerul de Finanțe. În 2020, compania s-a apropiat, din nou, de numărul  de 300 de salariați. „De asemenea, am avut o perioadă în companie în care unul dintre acționarii majoritari de la acea vreme a blocat investițiile și, prin urmare, dezvoltarea companiei. Ne-am revenit repede, imediat după plecarea sa din acționariat, schimbând modul de abordare și viziunea asupra strategiei de dezvoltare a societății”, a mai spus Panait. Cum se adaptează un business mare într-o situație de criză?

„COMVEX este o mare familie și aceasta nu este o sintagmă din cărți, ci este o realitate. Avem colegi care sunt cu noi de 30 de ani. Toți au încredere că în această formulă găsim o soluție, lucru dovedit de-a lungul timpului. Situații dificile pentru noi nu au fost doar criza din 2008-2009 sau lockdown-ul din 2020, ci o situație dificilă a fost când o furtună spontană ne-a dărâmat o macara cu greutatea de 1.600 de tone. Pentru ridicarea acestei macarale – cinci luni mai târziu, pentru că există un singur echipament de ridicare în Marea Neagră – am lucrat împreună cu colegii mei trei zile și trei nopți, fără pauză, într-un ger cumplit, la -10˚C, la o înălțime de 41 m”, a povestit Viorel Panait. Executivul a explicat că obiectivul investițional este stabilit în funcție de oportunitate, necesitate, posibilitate, câștig și risc. Apoi, este făcut un studiu al pieței, iar bugetul este întocmit ca acasă, cu compararea «la sânge» a ofertelor din piață, nu numai din punct de vedere financiar, ci și din punct de vedere tehnic.

„Bugetul se urmărește săptămânal – timp și bani – și sunt acceptate depășiri ale termenului de finalizare stabilit doar de natura creșterii performanței.” În ceea ce privește concurența, Panait crede că „viața (în business – n.red.) este asemănătoare mersului pe bicicletă: nu cazi atât timp cât pedalezi”. Iar pe tinerii antreprenori care intră în prezent în domeniul transportului naval, Panait îi sfătuiește să creadă în ceea ce fac, să își dedice toate eforturile și să aloce cât mai mult posibil din profit dezvoltării, căci astfel rezultatele vor apărea. De altfel, el crede că nu ar trebui să își pună obiective doar pe termen scurt, ci să gândească în perspectivă. „Bunica îmi spunea: pe poteca  bătătorită nici iarba nu crește”.