Parteneriate public-privat

Chestiunea scumpirilor la gaze s-a deplasat in mod previzibil, pe parcursul saptamanii trecute, spre unicele doua directii in care evolueaza de obicei la noi o astfel de disputa: gasirea rapida a unor primi tapi ispasitori, respectiv infiintarea unei comisii care sa rezolve situatia.

In cazul nostru, lista cu nume de vinovati s-a intins binisor dincolo de cazul privatizarii Petrom cu OMV, ajungand la consultanti straini si la inalti functionari ministeriali autohtoni (presa a vorbit chiar de doi ministri, Zsolt Nagy de la MCTI si Codrut Seres de la MEC; in acest din urma caz, remarca presedintelui Basescu – „Ce, ma, ti-e frica ca facem CSAT pentru tine?“ – ar fi mai mult decat o ironie gratuita). Astfel incat curiozitatea opiniei publice cu privire la modul de a lucra al gulerelor albe de la noi si din strainatate atunci cand e la mijloc o privatizare de calibru e de asteptat sa eclipseze repede indignarea pe tema scumpirii gazelor. Cat priveste comisia insa, aici lucrurile sunt mai putin clare. Chiar cu o zi inainte de sedinta CSAT pe tema securitatii energetice, Petrom anunta ca, in calitate de cea mai mare companie romaneasca, este decisa sa se implice in dezvoltarea strategiei nationale de energie (adica aceea ceruta de presedinte cu ocazia sedintei CSAT), anuntand investitii de 3 miliarde de euro pana in 2010 „pentru securizarea productiei de titei si gaze“. Ulterior sedintei CSAT, s-a aflat ca OMV/Petrom va investi de fapt pentru „programe de investitii coordonate in functie de interesele Romaniei“, care sa asigure independenta energetica a tarii. Despre ce anume astfel de proiecte ar fi vorba e foarte greu de spus insa, avand in vedere ca tot saptamana trecuta, Werner Schinhan, vicepresedintele Petrom, declara ca OMV ar fi interesat de proiectul Constanta-Trieste, asa de drag autoritatilor, numai ca, spre deosebire de oficialii Rompetrol, austriecii cred ca acesta nu poate fi sustinut din cauza capacitatilor mici de rafinare din zona.

La fel de neclara e situatia si in cazul celeilalte colaborari promise intre autoritati (ministere, OPSPI) si OMV/Petrom, privitoare la ipoteticul fond de ajutor prin care ar urma sa fie subventionata pana in 2008 factura la gaze a populatiei. Pana la sfarsitul saptamanii trecute, premierul Tariceanu n-a precizat cum anume compania ar urma sa contribuie la respectivul fond (cu o suma fixa sau cu o cota din profit), declarand doar ca „nu este vorba de un varsamant din profit“ si aducand in discutie calitatea statului roman de coactionar la Petrom (adica de primitor de dividende din profitul companiei). Ca de obicei insa, presedintele Basescu indicase deja ce trebuie facut, in opinia lui – constrangerea companiilor petroliere sa verse bani la fondul social prin adoptarea unei „legi a excedentului pe profit“. Iar cum singurul petrolist care a reactionat a fost Dinu Patriciu de la Rompetrol, cu ironia lui despre „socialismul utopic“ implicat de propunerea prezidentiala, comentariile din presa despre gradul de liberalism si orientarea de centru-dreapta (in traducere, „business friendly“) a actualei guvernari n-au facut apoi decat sa taxeze in mod firesc ciudatenia situatiei.