Partea plină a paharului din curtea britanicilor de la GSK

Spre deosebire de colegul său Pascal Prigent, șeful GSK România, pentru care suprataxele plătite către stat și termenele de plată de aproape un an pentru medicamente sunt motive de îngrijorare, olandezul Victor Geus, directorul general al GSK Consumer Healthcare, pare mai fericit. După ce a petrecut ani buni în Marea Britanie, Belgia, Statele Unite și a ajuns să lucreze pentru GSK în urmă cu șase ani, mai întâi în Regatul Unit, apoi doi ani la Budapesta, din noiembrie 2010 a venit în România.

Era director comercial pentru Europa Centrală și de Est, însă în urma restructurării la nivel de grup de la finalul lui 2010 i s-a oferit postul de a coordona de la București regiunea Europei Centrale și de Sud. Spune că România are cel mai mare potențial la nivel regional și că decizia britanicilor de a stabili punctul de control la București este firească. Mai fusese doar o dată în țară și socotește venirea sa drept un cadou de zi de naștere, dat fiind că mutarea în România a coincis cu aniversarea sa. Admite că a fost victima prejudecăților – “PR-ul României nu e cel mai grozav, deci nu eram sigur în ce mă bag” -, dar treptat, după ce și-a cunoscut echipa a înțeles că situația era tocmai pe dos: “Mi-am dat seama că cei 80 de oameni cu care lucrez sunt extrem de motivați și dornici să aducă rezultate”.

La nivelul hubului de 12 țări de care e responsabil, Geus are în subordine 150 de angajați, dintre care jumătate lucrează în România – unii se ocupă de vânzări și marketing în teren, iar restul se află în sediul central. Divizia sa activează, pe de-o parte, în zona produselor de îngrijire orală și, pe de altă parte, în vânzarea de medicamente care se eliberează fără rețetă, plătite pe loc în farmacie. Vârfurile de lance sunt Sensodyne și, respectiv, ParaSinus, Coldrex și Panadol, branduri pe care Geus le descrie drept “solide” și pe care GSK mizează și în perioada următoare. În total, afacerile pe care le conduce depășesc 50 de milioane de euro anual în România și 150 de milioane la nivelul regiunii. Deși creșterea businessului a fost de o singură cifră în 2011, managerul mizează pe un plus de 15% în acest an. “Ne descurcăm foarte bine în îngrijirea orală. Colgate e încă pe locul întâi, dar noi suntem pe locul al doilea și creștem rapid”, spune Geus, aducând drept argument și cota de piață de 33% pe acest segment. Deși piața a coborât cu 10% în volume și 2% în valoare, nevoia de produse specializate pentru probleme orale e încă în creștere: “E puțin ciudat că piața scade, dat fiind că vorbim de igiena orală, dar clienții sunt mai precauți să nu irosească produsul”, explică Geus, care adaugă și datele recensământului din 2012 referitoare la scăderea populației drept argument pentru vânzările în scădere. Din cele 50 de milioane de euro, cam 40% înseamnă pastă de dinți și produse similare, iar restul e reprezentat de medicamentele disponibile fără rețetă, celelalte intrând în atribuțiile surorii mai mari, divizia farma din GSK, cu afaceri de circa 120 de milioane de euro anul trecut.

Prețurile nu au fost modificate în ultimii ani, iar tendința remarcată de oficialul companiei se referă la migrarea consumatorilor dinspre paste de dinți obișnuite către cele specializate. Dacă produsele pentru igienă orală sunt fabricate în mare parte în Marea Britanie și Slovacia, câteva din medicamentele diviziei consumer sunt produse la fabrica britanicilor de la Brașov, printre care ParaSinus și Panadol. Cel din urmă e exportat din România în 29 de țări și reprezintă o cincime din exportul fabricii din centrul țării (la nivel total, jumătate de producția fabricii pleacă înspre alte state, iar restul se adresează pieței locale).

“Privind la ce se întâmplă în regiune, vrem să fim pe primul loc și în igienă orală, pentru că pe segmentul de medicamente pentru răceală și gripă ParaSinus e deja lider de piață”, rezumă Geus planurile GSK pentru anii următori, fără însă să poată spune dacă viitorul îl va mai găsi sau nu în România: “Am fost în Marea Britanie crezând că voi sta trei ani și am stat șapte, în Ungaria am crezut că voi sta trei și n-am prins nici măcar doi, iar în România voi mai sta, dar fără să pot spune cât”.