Parlamentari români, când votați, gândiți-vă că veți vota pentru copiii voștri și pentru copiii copiilor voștri! Decideți ca minim 50% din gazul din Marea Neagră să fie folosit în România! Avem nevoie de acest gaz pentru dezvoltarea țării

Pe masa Parlamentului este în acest moment legea offshore, adică legea pe baza căreia se va face investiția comună Romgaz-OMV Petrom în exploatarea gazului aflat la mare adâncime în Marea Neagră.

Contextul cere o precizare foarte importantă: România a avut o platformă de exploatare a gazelor la Marea Neagră încă de acum 43 de ani. Este vorba despre platforma Gloria, retrasă între timp de OMV Petrom, după 40 de ani de activitate. A fost inaugurată în 1976, după o licență americană de la Offshore Company SUA. Platforma a fost, inițial, folosită ca o platformă de foraj pentru explorare, iar din 1987 a trecut la producție pentru primul zăcământ offshore pus în producție în România, Lebăda Est, la 40 m adâncime. Este adevărat că OMV Petrom, împreună acum cu Romgaz, vor fora la o adâncime mai mare de 300 de metri, însă această informație este importantă pentru că trebuie subliniat faptul că România are o experiență mai mare decât austriecii de la OMV în exploatarea și explorarea petrolului, atât pe uscat, cât și pe mare. Natural, având în vedere că România a fost printre primele țări din lume care au rafinat petrolul, folosind resursele naturale de pe teritoriul său național.

OMV s-a format în jurul unei rafinării pe baza țițeiului și a gazului importate din fosta Uniune Sovietică, astfel încât în 1968 semna primul contract pentru furnizarea de gaze naturale cu fosta URSS, iar în 1974, când România lansa la apă complexa platformă de explorare și exploatare Lebăda, OMV făcea primul depozit de gaz natural din Europa, cu gaz din fosta URSS, conform OMV.com.

Deci, România are un avans istoric în exploatarea petrolului atât în ape marine, cât și terestru, școala românească de petrol și gaze și de tehnologii asociate fiind una dintre cele mai puternice din Europa.

Dezbaterea începută în Parlament este crucială pentru viitorul siguranței energetice a României. 

În joc nu sunt bani. În joc este accesul la gaze.

Guvernul s-a pus de acord, după negocieri cu OMV, să recalculeze sistemul de redevențe și, cel mai important, să renunțe la condiția ca 50% din gazul care va fi exploatat de viitoarea platformă (poate că ar trebui să se numească Lebăda doi această viitoare platformă, pentru a onora istoria exploatării petrolului în România) să fie consumat în România. Proiectul a trecut de Senat și intră în Camera Deputaților.

Dacă sunt responsabili cu adevărat parlamentarii României cu privire la siguranța energetică a României, trebuie să readucă pragul de 50% minim livrare pe piața românească a gazului în lege.

Istoria îi va judeca pe cei care au scos acest prag.

Este inacceptabil ca odată ce va fi construită și conducta între Tuzla și Podișor, cea de la Podișor spre Ungaria fiind deja în funcțiune, prin această țeavă să meargă gazul către Ungaria și Austria și românii să nu beneficieze de gazul din propria țară.

România este întârziată în dezvoltare pentru că nu are infrastructură: nu are șosele, nu are spitale, nu are școli. Iar la infrastructură intră și țevile de gaz și consumul de gaz metan.

Ungaria, cu o suprafață la mai puțin de jumătate față de România (90.000 km pătrați, față 240.000 km pătrați), are o rețea de 100.000 km de gaz metan, pe când România are o rețea de doar 50.000 km de gaz metan. Ca să ajungem Ungaria ca densitate a rețelei de gaz metan, ar trebui să avem o rețea de 200.000 km, de patru ori mai mare decât cea din prezent.

Gazul metan nu înseamnă doar încălzire pentru locuințe (90% din locuințele din Ungaria sunt conectate la gaz metan, față de 30% în România), ci înseamnă industrializare și dezvoltare economică.

Germania, la o suprafață de 350.000 km pătrați, de doar 1,5 ori mai mare decât suprafața României, are o rețea de 500.000 de km de gaz.

Nici măcar o gogoașă, un croissant nu poți face fără gaz metan. De asta România exportă cereale și importă pâine congelată și croissante, pentru că nu are o infrastructură de gaze bine pusă la punct.

În noul context global, se vede că banii nu mai contează. La o inflație de 10, 20 sau 30%, cel mai important va fi accesul la marfă, nu la bani. Miza redevențelor este depășită. Adevărata miză este accesul la resursă și anume la gaz. Rezervele din Marea Neagră, în volume evaluate azi la 200 mld. metri cubi, vor suplini importul de gaz din Rusia pentru 100 de ani dacă va rămâne nevoia de import la 20% din consumul de gaz anual de 10 mld. metri cubi.

Parlamentari români, când votați, gândiți-vă că veți vota pentru copiii voștri și pentru copiii copiilor voștri! Decideți ca minim 50% din gazul din Marea Neagră să fie folosit în România! Avem nevoie de acest gaz pentru dezvoltarea țării!