Pariu pe export

Opt fermieri, cu vârsta de până în 45 de ani, au mizat pe cartea antreprenoriatului și au renunțat la statutul de angajați la București și Iași; ulterior, s-a mai alăturat un alt fermier, astfel încât numărul lor a ajuns la nouă. S-au asociat anul trecut și cultivă acum nouă plantații de cătină certificate ecologic sau în proces de obținere a acestui certificat. Plantațiile sunt răspândite în mai multe județe din România, localizate în zone neinundabile și fertile. Împreună, acestea alcătuiesc cea mai mare cultură de cătină ecologică din România, totalizând o suprafață de peste 80 de hectare. „Nu ne-a fost ușor să înființăm această cooperativă, pentru că legea cooperației nu este foarte cunoscută și este dificil să găsești expertiză în piață pentru întocmirea întregii documentații. În plus, sunt câteva legi cu completări ulterioare în legislație apărute pe parcursul mai multor ani. Am studiat toată legislația și, cu ajutorul unor avocați, după șase luni de dezbatere, am reușit să finalizăm actele de înființare”, a declarat Mădălina Giurescu, membru fondator al Cooperativei Agricole Bio Cătina.

Suprafețele deținute de Cooperativă se găsesc în Vâlcea, Dâmbovița, Vaslui, Buzău, Olt, Constanța, Suceava, Arad și Călărași; conform fondatoarei, Cooperativa Bio Cătina deține cea mai mare suprafață de cătină ecologică din România, în timp ce restul pieței este fărâmițată în suprafețe de la 5 la 30 ha. Cooperativa primește din ce în ce mai multe cereri de aderare, iar în acest ritm, Giurescu estimează că până la finele lui 2018 suprafețele cultivate vor însuma 200 ha, dublu față de anul acesta. „Este important să creștem, pentru că astfel obținem o putere de negociere mult mai mare cu marii procesatori și, deci, condiții comerciale mult mai avantajoase. Una este să negociezi vânzarea unui TIR cu marfă și alta este să negociezi 10-20 TIR-uri. Volumul și constanța în calitate atrag cu totul alte condiții comerciale”, explică reprezentanta asociației.

În ceea ce ține de estimările financiare, fondatoarea ține să precizeze că recoltarea nu s-a încheiat încă, iar cantitatea de cătină obținută diferă de la o fermă la alta în funcție de anul plantației. Mai mult, anul acesta a fost unul dificil pentru fructe, iar cătina din diferite zone geografice ale țării a fost afectată de înghețul din luna martie. În plus, o parte dintre membrii cooperatori nu au recoltat anul acesta, ei urmând să între pe producție în septembrie 2018. Recolta de anul acesta va fi valorificată fie în toamna aceasta, fie în primăvara lui 2018, când prețul cătinei va înregistra o creștere importantă. „Condiția este să ai capabilități de păstrare în condiții adecvate, iar pentru cătină asta înseamnă camere frigorifice la -20 grade sau uscătoare de mari dimensiuni pentru deshidratare”, adaugă fondatoarea asociației.

În acest an, întreaga producție a cooperativei pleacă mai cu seamă spre țări scandinave; urmează negocierile cu clienți interesați din piața asiatică, dar și din Germania, Ungaria, și alte țări. „Piața din Europa este importantă și ea, însă presiunea pe preț este un impediment important”, spune Giurescu, care argumentează că prețul pe piața europeană este de aproximativ 2.000 de euro pe tona de cătină. „Scopul nostru este să dezvoltăm piețe noi. Ne gândim ca în viitor să ne dezvoltăm și în zona de procesare, eventual prin atragerea de fonduri europene, completate de investiții proprii. Astfel, vom putea aduce o valoare adăugată mai mare membrilor asociației, prin preluarea întregii lor producții de cătină la un preț mai mare, care să le ofere o profitabilitate mai bună”, detaliază Mădălina Giurescu planurile de viitor ale cooperativei.

Investiția totală în cultura de cătină, la nivelul tuturor membrilor fondatori, depășește 800.000 de euro, iar fermierii speră să-și amortizeze investiția după cea de-a treia recoltă, în 2020. În legătură cu acest aspect, Giurescu ține să precizeze: „Aș dori să dărâm mitul profitabilității uriașe și peste noapte din culturile de cătină. Sunt multe speculații pe internet în privința profitabilității mari în astfel de culturi, însă vă pot spune că lucrurile nu stau chiar așa.” În primul rând, explică ea, este nevoie de investiții foarte mari, de ordinul zecilor sau chiar sutelor de mii de euro, pentru a asigura facilitățile de condiționare, sortare și păstrare a fructelor, sisteme de irigații, utilaje și echipamente etc., fără de care investiția în cultura propriu-zisă nu are rost. „Investiția mare aici este și nu în înființarea unui hectar de cătină, care are într-adevăr un cost investițional relativ mic, de aproximativ 5.000 euro pe hectar”, spune fondatoarea. În plus, puțini știu că recoltarea cătinei se face prin separarea ramurilor de fruct, metoda congelării rapide; astfel, prin tăierea ramurilor se obține o recoltă o dată la doi ani ori se poate recolta jumătate într-un an și cealaltă jumătate în anul următor, decalând culturile. Așadar, fie se înregistrează venituri din doi în doi ani, fie jumătate din totalul productiv anual. „Calculele de rentabilitate trebuie să țină cont de aceste realități. Deci, iată că lucrurile nu stau chiar așa cum citim pe internet, ci au o cu totul și cu totul altă dinamică”, adaugă Giurescu.