Paradoxul roman

Dupa toate calculele astrologiei politice, in aceasta saptamana ar urma sa se intre in linie dreapta pentru transarea procedurii de suspendare a presedintelui Traian Basescu.

Tensiunea care insoteste acest moment a fost speculata de presedintele Basescu printr-o aparitie atent calculata in presa, cu un interviu unde si-a anuntat satisfactia pentru un eventual succes al procedurii de suspendare („o actiune care ma duce in fata electoratului nu ma sperie“), dar si demisia, procedeul prin care va scapa de amanarea sine die de catre Parlament a organizarii unui referendum pentru demiterea sa din functie.

Paradoxul scenariului nu a mai mirat insa comunitatea de observatori ai scenei politice; de la avizul Curtii Constitutionale care a constatat incalcari, dar nu grave, ale Constitutiei, intreaga procedura a demiterii presedintelui a intrat intr-o alta logica. Au mai fost, e drept, voci care au surprins ineditul unei demisii dintr-o functie din care tocmai ai fost suspendat, ca si prevederile interpretabile ale Constitutiei, care vorbeste despre „alegeri pentru un nou presedinte“ in cazul unei demisii a titularului functiei, actualul presedinte putandu-se astfel trezi exclus din cursa.

Succesul procedurii de suspendare nu era insa nici el garantat din start, desi PSD si-a mandatat liderul si pe „marele combinator“ – Mircea Geoana, respectiv Viorel Hrebenciuc – sa negocieze in interiorul Parlamentului o majoritate favorabila propunerii de suspendare a sefului statului: dupa ce PRM a anuntat ca se mai gandeste, iar PNL nu a luat o decizie transanta, insasi soarta propunerii, mai inainte de cea a presedintelui, se afla pe muchie de cutit.