Paradoxul economiei românești. Creșterea economică se face prin scăderea, nu prin creșterea creditării

♦ Eugen Dijmărescu, BNR: În România, ponderea în PIB a creditului neguvernamental acordat de bănci a scăzut de la 40% în anul 2010 la 26% la finalul anului 2020. Altfel spus, creșterea economică s-a produs cu o contribuție mai redusă a finanțării bancare.

Între anii 2010 și 2019, pon­de­rea creditelor în PIB a scăzut de la 20% la 10%, cel mai redus niv­el din toate țările din Eu­ropa de Est, conform BNR, adică de trei ori mai puțin decât în Bulgaria și de  două ori mai puțin decât în Cehia și Croația. În această perioadă băncile și-au majorat cre­ditarea în România pentru active imo­biliare, ceea ce este rețeta perfectă pentru dezechilibrul economic provo­cat de consum. În acest fel, băncile con­tribuie la dezechili­bra­rea econo­miei pentru că ele finanțează consu­mul și nu producția.

În cadrul unui seminar organizat de BNR, Eugen Dijmărescu, coordo­na­tor al grupului de lucru al Biroului de economie financiară-economie re­a­lă din cadrul BNR și fost vicegu­ver­nator al BNR, a explicat că dife­ren­țele din­tre România și restul sta­te­lor mem­bre ale UE din regiune sunt și mai mari dacă se iau în considerare ac­ti­vele instituțiilor de credit.

„Astfel, România rămâne, alături de Ungaria, singura țară din zonă unde ponderea în PIB a activelor ban­care a scăzut în 2020, comparativ cu anul 2010, România înregistrând cea mai mare scădere, de 21%, iar în Un­ga­ria regresul a fost de 17%“, a expli­cat Eugen Dijmărescu.

El a mai spus că restul statelor au în­re­gistrat creșteri ale indicatorului, cel mai mare salt fiind cel din Cehia, de 29%, urmat de Slovacia și Polonia cu 20%. „Ca și în cazul indicatorului ponderii în PIB a creditului acordat societăților nefinanciare, apartenența la zona euro nu este un factor determi­nant, pentru că și pentru activele ra­por­tate la PIB în Portugalia s-a înregis­trat o scădere de 34% compa­ra­tiv cu creșterea de 20% din Slovacia.“

Necesitarea reducerii datoriei dife­ritelor sectoare ale economiei a dus la restructurarea portofoliilor de credite, astfel încât băncile din diferite state au putu să translateze o parte a resurselor către creditarea altor debitori, a mai adăugat Eugen Dijmărescu.

„De exemplu, creditul imobiliar a permis instituțiilor de credit o reorientare a afacerilor pe măsură ce creditul destinat societăților nefinanciare a încetinit. Astfel, în perioada 2010-2019, creditul imobiliar acordat gospodăriilor populației rezidente și-a dublat ponderea în totalul activelor instituțiilor de credit din România și Slovacia și a crescut cu 10% în Portugalia. Băncile din Croația și Bulgaria, care au trecut în perioada 2018-2019 prin restructurarea activelor, au menținut trendul de creștere al ponderii creditului imobiliar în total active, după anul 2014“, explică Eugen Dijmărescu.

Dimensiunea intermedierii financiare în România lasă loc pentru creșterea creditării, respectiv a prezenței finanțărilor bancare în economie într-o manieră echilibrată, fără a genera eventuale pasive contingente de dimensiunea celor existente deja în unele din țările din zon euro, mai dependente de sectorul bancar pentru finanțare, susține Eugen Dijmărescu.

„Indiferent de nivelul creditării raportate la PIB, media pe ultimii trei ani a raportului credite-depozite plasează România la același nivel cu state atât din zona euro, cât și din afara acesteia. De exemplu Belgia sau Cehia. Aceasta înseamnă că există și alte surse de finanțare pentru sectorul real și astfel de alternative sunt considerate, de debitori, mai eficiente.“

În România, partea de resurse care rămâne la dispoziția sectorului privat și populației este diminuată de împrumuturile sectorului public. Ponderea în PIB a creditului guvernamental a crescut mai repede decât cea a creditului neguvernamental. Acest fapt conduce și la menținerea unor dobânzi ridicate pe plan intern, explică Eugen Dijmărescu.

„Așa cum arată datele comparative la nivel european, indicatorul care măsoră ponderea creditului guvernamental în totalul activelor instituțiilor de credit are cel mai ridicat nivel în România. Acest nivel nu este propriu condițiilor caracteristice anului 2020, pentru că România ocupă primul loc și pentru media indicatorului pentru ultimii trei ani.“

Ratele dobânzilor pentru creditele noi acordate societăților nefinanciare au scăzut în perioada 2017-2019, cu excepția României, Cehiei și Ungariei, unde au crescut. Singura diferență între comportamentul ratelor dobânzii pentru creditele noi, respectiv soldul creditelor, este că rata dobânzii pentru soldul creditelor acordat în Ungaria a rămas constantă pe toată perioada analizată, susține Eugen Dijmărescu.

„Se constată că în România, unde este cea mai înaltă rată  dobânzii pentru creditele acordate acestui tip de debitor, dobânda este la fel de mare în perioada analizată, indiferent dacă este vorba despre creditele noi sau despre totalul creditelor acordate, în timp ce pentru celelalte economii, dobânda pentru creditele noi este mai mică.“