Pandemia, refugiații și „superioritatea” morală suedeză. Si cum a ajuns să fie privită în lume ca omul „ciudat” al Europei

Mulți dintre cei care au lăudat strategia „iubirii de libertate” a Suediei în ceea ce privește pandemia de COVID-19 sunt aceiași oameni pe care politica „inimilor deschise” adoptată de guvernul suedez în criza refugiaților din 2015 i-a îngrozit. Pentru cei mai mulți, Suedia este de neînțeles.

O criză capătă dimensiuni globale, iar Europa suferă cumplit. Aproape toate țările reacționează la unison, cu excepția Suediei. Faptul că țara scandinavă își alege propria cale reverberează în titluri internaționale care se întreabă de ce aceasta iese din turmă.

Astfel s-ar putea descrie acum arhicunoscutul răspuns al Suediei la pandemia de COVID-19 și modul în care țara a refuzat să aplice blocajele de carantină adoptate de restul Europei. Însă tot așa ar putea fi rezumată reacția Suediei la criza refugiaților din 2015, când a acceptat mai multe cereri de azil decât orice altă țară membră a UE în raport cu mărimea populației.

„Este frapant faptul că în ultimii cinci ani Suedia a luat-o pe căi foarte diferite față de alte state în ceea ce privește două crize internaționale”, spune Nicholas Aylott, profesor de științe politice la Universitatea Sodertorn. „Sunt exemple ale excepționalismului suedez.” Este izbitor cum această țară nordică bogată, cu 10 milioane de locuitori, a ieșit în evidență în ultimele două mari crize internaționale atât de diferite.

Suedia a ajuns să fie privită în lume ca omul „ciudat” al Europei. Există oare ceva care să coreleze reacțiile sale la criza refugiaților și pe cele la criza cauzată de pandemie? Experții au găsit o serie de motive, dar în esență este impresia că, în pofida dimensiunii sale reduse în comparație cu alte țări europene, Suedia este o „superputere morală” care încearcă să acționeze rațional în timp ce percepe comportamentul altor țări ca fiind bazat pe calcule politice sau emoții.

Acest statut este adânc înrădăcinat în neutralitatea de lungă durată a Suediei – nu a luptat într-un război de mai bine de două secole -, însă politologii spun că acest comportament poate altera în timp viteza de reacție. „Suntem în pace de atâția ani. Suedia nu a avut crize foarte mari de-a lungul istoriei, așa că am stat în mica noastră lume romantizată, unde totul este în regulă”, spune Jenny Madestam, politolog la Universitatea Sodertorn. „Suntem, într-un anumit sens, naivi, crezând că nu vom trece prin crize grele – oamenii spun că Suedia este o țară bună și va ieși cu bine din astfel de crize.”

Peter Wolodarski, editor la ziarul liberal Dagens Nyheter, spune că în ambele cazuri poziția Suediei nu a avut la bază un plan cuprinzător, ci guvernul mai degrabă a improvizat o explicație pentru politica sa. În cazul pandemiei de COVID-19, a evitat restricțiile formale și s-a bazat pe responsabilitatea individuală pentru a obține schimbări de comportament. De la lipsa lockdownurilor și până la utilizarea foarte limitată a măștilor, omul responsabil cu răspunsul față de pandemie în Suedia – epidemiologul Anders Tegnell – a insistat că el urmărește dovezile științifice în timp ce alte țări iau decizii din motive mai politice.

„SE POTRIVEȘTE IMAGINII PE CARE O AVEM DESPRE NOI ÎNȘINE, CĂ SUNTEM DIFERIȚI ȘI SUPERIORI. NE SPUNEM CĂ AVEM IDEI MAI BUNE DECÂT ALȚII. SUNTEM O NAȚIUNE EXTREM DE LAICĂ ÎN CARE RAȚIONALITATEA ESTE PERCEPUTĂ CA FIIND O VALOARE SUPERIOARĂ, SPUNE WOLODARSKI, CARE PRIVEȘTE CU SCEPTICISM ABORDAREA LUI TEGNELL. „NU ESTE ADEVĂRAT CĂ ȘTIINȚA ESTE
CLAR DE PARTEA NOASTRĂ.“

Fascinația lumii pentru răspunsul Suediei pare aproape fără limite. Întrucât țară după țară a impus restricții de carantinare a populației rareori văzute pe timp de pace, Suedia a devenit un simbol al dezbaterii cu privire la modul de a se obține imunizarea populației. „Suedia a avut dreptate”, a fost judecata fondatorului Tesla, Elon Musk, postată  pe Twitter în stilul lui Trump și reflectând sprijinul puternic al unor libertari americani pentru strategia suedeză.

Scopul Suediei nu a fost niciodată de a suprima virusul în totalitate, ci doar de a se asigura că sistemul său de sănătate va putea face față în timp ce sănătatea populației în ansamblu nu este trecută cu vederea. Poate că acolo nu au fost blocaje de tip lockdown impuse prin lege, însă o combinație între o cultură a consensului și o încredere puternică în autorități a însemnat că majoritatea oamenilor au ales să lucreze de acasă și să evite contactul social.

Alte țări au părut că au încercat să imite Suedia – în special Marea Britanie la începutul pandemiei – dar au cedat la presiunea publică intensă pe fondul creșterii numărului de morți. În Suedia, 5.900 de persoane au murit din cauza coronavirusului, ceea ce înseamnă o rată de deces pe cap de locuitor de aproximativ 10 ori mai mare decât în țările vecine Finlanda și Norvegia.

Criticile interne au fost slabe, agenția de sănătate publică și Tegnell beneficiind de un sprijin puternic. Deși acest sprijin a slăbit ușor în ultimele luni, majoritatea criticilor încă vin din afara țării.

„SUEDIA ARE O ÎNCREDERE ÎN SINE COLECTIVĂ ATUNCI CÂND VINE VORBA DE ORGANIZAREA SOCIETĂȚII PENTRU BINELE TUTUROR. ATÂT POLITICIENII, CÂT ȘI CETĂȚENII AU O ÎNCREDERE PROFUNDĂ ÎN AUTORITĂȚILE GUVERNAMENTALE”, spune Jonas Ludvigsson, profesor de epidemiologie clinică la Institutul Karolinska din Stockholm.

Este ceva aproape religios. „A fost o încredere cam cum a fost cea în Merkel, că «da, putem face asta»”. În 2014 și 2015, Suedia s-a remarcat din nou. Atunci, când un număr mare de solicitanți de azil au venit în Europa, majoritatea țărilor au încercat să își închidă granițele. Unele, precum Germania, au primit un număr mare de refugiați, dar Suedia a acceptat și mai mulți, raportat la numărul de locuitori, mai mulți decât orice altă țară din UE.

Premierul de atunci, politicianul de centru-dreapta Fredrik Reinfeldt, i-a îndemnat pe suedezi „să-și deschidă inima” refugiaților chiar înainte de alegerile naționale din 2014. Administrația sa a fost înlocuită de un guvern de centru-stânga care a păstrat politica pe tot parcursul anului 2015 chiar după ce alte țări au cedat.

Pe fondul unei presiuni interne puternice din partea democraților suedezi anti-imigranți, precum și al atenției internaționale, Suedia a cedat și ea în cele din urmă, impunând propriile restricții în noiembrie 2015. Atunci, prim-ministrul Stefan Lofven a recunoscut că este „o situație de nesuportat”. Cererile de azil au scăzut la 22.000 în 2019 de la nivelul maxim de 163.000 în 2015.

Mulți dintre cei care au lăudat strategia „iubirii de libertate” a Suediei în ceea ce privește pandemia au fost aceiași oameni îngroziți de politica inimilor deschise privind imigrația din 2015. În Suedia, unii văd puține legături între cele două abordării. Dar alții au identificat legături mai subtile.

Tegnell a declarat pentru Financial Times în august că îngrijorările legate de ambele crize ar putea fi exagerate: „Criza refugiaților nu a fost cu adevărat o criză. I-am absorbit pe acei oameni și, desigur, nu suntem cea mai bună țară din lume în integrarea lor și, desigur, ei sunt încă o problemă. Dar nu sunt o problemă majoră. Economia a continuat să trăiască. Situația locuințelor nu s-a schimbat foarte mult.” Întrebat dacă el crede că coronavirusul ar fi o problemă similară, a răspuns: „Îmi e destul de clar ce se va întâmpla. Rolul meu va dura încă cinci sau șase luni și apoi va dispărea, sunt sigur ”. Pentru alții, există explicații mai profunde. Wolodarski susține că o parte din răspuns ține de ceea ce el descrie a fi poziția „dubioasă” a Suediei în cel de-al Doilea Război Mondial. El susține că Suedia și-a menținut statutul neutru în război – deși uneori a ajutat Germania nazistă, dar și pe aliați – din „motive pragmatice, nu ideologice”. Cu toate acestea, când ajutorul dat Germaniei a fost pus în discuție de istorici și de unii suedezi, spune Wolodarski, neutralitatea „a fost injectată cu tonuri morale”. „A trebuit să explicăm de ce Suedia a ales această cale: eram diferiți de alte țări. Când vă gândiți la criza refugiaților și la coronavirus, momente în care Suedia s-a remarcat, nu este ceva nou pentru noi. Oamenii sunt destul de mândri de asta”, a adăugat el.

Suedia își susține valorile. Sondajul World Values Survey dă țărilor calificative în funcție de cât de mult acestea favorizează valorile tradiționale ca religia și familia sau pe cele laice-raționale; și în funcție de înclinație spre valori de supraviețuire centrate pe securitatea economică și fizică sau spre modurile de autoexprimare care evidențiază aspecte precum protecția mediului și toleranța față de străini și homosexuali. Suedia are cel mai mare scor pentru valorile de autoexprimare și aproape cel mai mare pentru cele laice-raționale. „De fapt, suntem la extreme în multe privințe”, spune Ludvigsson. Unii văd o combinație de istorie și valori în ambele crize recente. Johan Strang, profesor de studii nordice la Universitatea din Helsinki din Finlanda, spune că remușcările Suediei legate de cel de-al Doilea Război Mondial „s-a tradus prin ideea de a deveni o superputere morală”. Acest lucru, la rândul său, a însemnat că politica suedeză se învârte adesea mai degrabă în jurul unor dezbateri ideologice, decât pe lângă probleme considerate mai practice la vecini precum Finlanda.

„SUEDEZII AU ACESTE IDEALURI ȘI ACEST SENTIMENT DE A FI ÎNAINTEA TIMPURILOR, ÎN AVANGARDA  DEZVOLTĂRII UMANE. EI TREBUIE SĂ REZOLVE FIECARE PROBLEMĂ DE DRAGUL ÎNTREGII OMENIRI ”, adaugă el.

Madestam spune că în centrul valorilor Suediei stă un paradox: „Pe de o parte, avem un stat foarte puternic, care are întotdeauna grijă de individ; dar, în același timp, acest stat foarte puternic ne spune că ar trebui să fim independenți și să ne asumăm responsabilitatea individuală pentru viața noastră.” În ceea ce privește coronavirusul, acest lucru nu s-a tradus prin lockdown național, ci prin presiune asupra fiecărui individ pentru a accepta responsabilitatea și ține distanța unul față de celălalt. „Depinde de tine. Este libertatea ta să alegi cum te comporți”, a adăugat ea. Un alt factor, spun criticii, este că Stockholmul pare adesea să reacționeze lent la crize. Suedia a fost cea mai afectată din toate țările europene de tsunamiul asiatic din 2004, care a ucis aproape 550 de suedezi, mai ales în Thailanda. Însă guvernul a fost puternic criticat atât într-un raport independent, cât și de familii pentru răspunsul său întârziat. În mod similar, atât în 2015, cât și în 2020, când alte țări s-au grăbit să impună restricții, Suedia pare că are nevoie de mai mult timp pentru a reacționa. Ludvigsson spune că a fi lent este pur și simplu „prețul pe care îl plătești pentru că nu reacționeazi excesiv”. „De multe ori, este un lucru bun. Nu poți reacționa exagerat la toate. Dar asta înseamnă, de asemenea, că reacționezi puțin mai încet atunci când trebuie”, a explicat el. Alții susțin că tradiția Suediei ca una dintre cele mai pașnice țări ale lumii – ultimul război la care a participat activ a fost în 1814 – înseamnă că este adesea slab pregătită pentru crize.

Când pandemia a lovit, Finlanda a recurs la propriile rezerve de echipamente medicale de urgență și la legile proiectate pentru o posibilă pandemie, în timp ce Suedia a trebuit să se bată cu alte țări pentru a obține măști, iar guvernul cu greu a obținut puterile de care avea nevoie. Întrebat dacă neimplicarea în război a afectat caracterul Suediei, Tegnell a răspuns: „Acest lucru se vede cel puțin în atitudinea față de importanța pregătirii. Există ceva acolo. ”

Epidemiologul de stat a minimalizat mult timp probabilitatea ca Suedia să fie puternic afectată de Covid-19, susținând la începutul lunii martie că pandemia a atins atunci punctul culminant. În timp ce alte țări precum Norvegia și Danemarca s-au grăbit să protejeze azilele de bătrâni, Suedia a interzis vizitele abia în aprilie, când virusul făcea deja ravagii în multe unități. În 2015, guvernul suedez a impus restricții privind imigrația doar când municipalitățile suedeze suprasolicitate au avertizat că serviciile vitale sunt expuse riscului – și cu mult după ce au acționat alte țări.

Puterea semnificativă acordată conform constituției Suediei agențiilor independente – care funcționează aproape de guvern – contribuie, de asemenea, la explicarea deciziilor luate în 2015 și 2020. Dacă Agenția pentru Migrație a avut influență în 2015, omologul din sănătate a avut un rol chiar mai central în abordarea pandemiei. „Consecința acestui fapt este că agențiile sunt foarte puternice și decid singure cum trebuie abordate crizele”, spune Madestam. Aceasta înseamnă că factorii de decizie sunt mai izolați de presiunea publică sau politică decât în alte țări în care politicienii sunt cei care iau deciziile. Dar acest lucru a atras critici grele asupra guvernului din partea deputaților din opoziție, care cer mai multă conducere politică într-o criză. Mattias Karlsson, liderul parlamentar al democraților suedezi, a declarat pentru FT în august că Tegnell este „un expert în virusuri, dar nu este un politician”, adăugând că „guvernul a vrut să se ascundă în spatele acestuia, astfel încât să nu poată fi învinuit.”

Aylott crede că „spațiul oferit de constituția suedeză agențiilor independente a creat probleme de responsabilitate democratică”.

Abordarea poate funcționa, deoarece suedezii au încredere mai mare în autorități decât cetățenii majorității țărilor europene. Dar chiar și acest lucru este în pericol. „Mă tem că Suedia devine o societate mai polarizată și cu mai puțină încredere decât acum 20-30 de ani. De fapt, mă îngrijorează foarte, foarte mult ”, spune Ludvigsson.

O altă legătură între 2015 și 2020 este guvernul lui Lofven. Prim-ministrul a fost sindicalist înainte de a deveni șef al social-democraților în 2012. „Politica nu-l interesează, nu pare să vrea să conducă. . . Înseamnă că procesul de elaborare a politicilor suedeze este uneori atât de mult descentrat de opinia publică suedeză și europeană ”, spune Aylott.

Wolodarski crede că Suedia poate schimba în cele din urmă strategia de luptă cu pandemia, dar este puțin probabil să recunoască că a greșit ceva – ca în 2015 cu imigrația. Pe măsură ce numărul de cazuri crește din nou, agenția suedeză de sănătate publică are în vedere posibilitatea unor măsuri localizate, cum ar fi avertismente ca evitarea transportului public și a centrelor comerciale, precum și a contactului social cu membrii altor gospodării, ceea ce aduce țara mai aproape de abordarea altora, dar totuși o ferește de restricțiile ca pe timp de război.

„Este ceva tipic pentru suedezi”, spune Wolodarski. „Ne prefacem că am fost întotdeauna raționali, dar ne schimbăm. Suedia se pricepe la schimbarea lucrurilor. Suntem foarte flexibili și foarte pragmatici.”