Pandemia a făcut clar că era capitalismului pur, în care piața dictează cine trăiește și cine moare, s-a sfârșit. Ce urmează?

Pandemia a făcut clar că era capitalismului pur, în care piața dictează cine trăiește și cine moare, iar concurența este legea supremă, a apus. Creșterea inegalităților și ascensiunea populismului după criza financiară trecută i-au determinat pe unii dintre cei mai mari afaceriști ai lumii să propună capitalismul pentru toate părțile implicate – stakeholder capitalism – pentru salvarea unui model de alocare a resurselor care a adus pentru umanitate cel mai mare nivel de bunăstare din istorie.

Acum se vorbește despre un capitalism al compasiunii. Prin urmare, care este viitorul capitalismului, în special al celui occidental?

Cu aproape 250 de ani în urmă, economistul și filosoful Adam Smith a scris „Avuția națiunilor”, în care a descris nașterea unei noi forme de activitate umană: capitalismul industrial. Ar duce la acumularea de avuție dincolo de orice imaginație, scrie BBC.

Capitalismul a fost motorul revoluțiilor industriale, tehnologice și ecologice, a remodelat lumea naturală și a transformat rolul statului în raport cu societatea. A scos nenumărați oameni din sărăcie în ultimele două secole, a crescut semnificativ nivelul de trai și a dus la inovații care au îmbunătățit radical bunăstarea umană. A făcut posibil mersul pe Lună și chiar citirea acestui articol (al BBC) pe internet.

Cu toate acestea, povestea nu este cu totul și cu totul despre fericire. În ultimii ani, neajunsurile capitalismului au devenit din ce în ce mai evidente. Prioritizarea profiturilor pe termen scurt pentru indivizi a însemnat uneori că bunăstarea pe termen lung a societății și a mediului a fost unul din pierzători, exemple fiind  pandemia de Covid-19 și schimbările climatice. Și după cum au arătat tulburările politice și polarizarea socială și politică din întreaga lume, există semne tot mai mari de nemulțumire față de status quo. Într-un sondaj din 2020 realizat de firma de marketing și relații publice Edelman, 57% dintre oamenii din întreaga lume au spus că „așa cum există astăzi, capitalismul face mai mult rău decât bine în lume”.

Dacă sunt luate în considerare repere precum inegalitatea și daunele aduse mediului, „performanța capitalismului occidental din ultimele decenii este problematică”, au scris recent economiștii Michael Jacobs și Mariana Mazzucato în cartea „Rethinking Capitalism“ (Regândirea capitalismului).

Aceasta nu înseamnă că nu există soluții. „Capitalismul occidental nu este în mod iremediabil sortit eșecului, dar trebuie regândit”, susțin Jacobs și Mazzucato.

Așadar, va avea capitalismul un viitor în forma sa actuală – sau are un viitor în față?

Despre capitalism s-au scris mii de cărți și s-au spus miliarde de cuvinte și, prin urmare, ar fi imposibil de explorat toate fațetele sale. Pentru a înțelege încotro se îndreaptă capitalismul trebuie mai întâi cercetată sursa acestuia. Astfel, se poate afla că eroul poveștii  nu a avut dintotdeauna calitățile de astăzi – în special în Occident.

Într-un sondaj din 2020 realizat de firma de marketing și relații publice Edelman, 57% dintre oamenii din întreaga lume au spus că „așa cum există astăzi, capitalismul face mai mult rău decât bine în lume”.

Între secolele IX și XV, monarhiile autocratice și puterile bisericești au dominat societatea occidentală. Aceste sisteme au început să dispară pe măsură ce oamenii și-au afirmat din ce în ce mai mult dreptul la libertatea individuală. Această presiune pentru o concentrare mai mare a resurselor asupra nevoilor  individului a favorizat capitalismul ca sistem economic datorită flexibilității pe care a permis-o drepturilor de proprietate privată, alegerii personale, antreprenoriatului și inovației. De asemenea, a favorizat democrația ca sistem de guvernare pentru concentrarea acesteia pe libertatea politică individuală.

Trecerea către o mai mare libertate individuală a modificat contractul social. Anterior, multe resurse erau controlate și furnizate de cei de la putere (pământ, hrană și protecție) în schimbul unor contribuții semnificative din partea cetățenilor (de exemplu, de la munca sclavilor la munca grea pe salariu mic, impozite mari și loialitate totală). Cu capitalismul, oamenii așteptau mai puțin de la autoritate în schimbul unor libertăți civile mai mari, inclusiv libertatea individuală, politică și economică.

Însă capitalismul va evolua semnificativ în următoarele secole – și mai ales în a doua jumătate a secolului XX. După cel de-al Doilea Război Mondial, a fost fondată Societatea Mont Pelerin, un grup de reflecție pentru politica economică, cu scopul de a aborda provocările cu care se confruntă Occidentul. Prioritară a fost găsirea unor mijloace de apărare a valorilor politice ale unei societăți deschise, a statului de drept, a libertății de exprimare și a politicilor economice de liberă piață – componentele centrale ale liberalismului clasic.

Ideile think-tankului au dat naștere în cele din urmă «economiei ofertei». Aceasta consta în credința că impozitele mai mici și reglementarea minimă a pieței libere ar duce la cea mai mare creștere economică – și, prin urmare, la o viață mai bună pentru toți. În anii 1980, împreună cu apariția neoliberalismului politic, economia ofertei a devenit o prioritate pentru SUA și pentru multe guverne europene.

Această nouă tulpină de capitalism a dus la o creștere economică accelerată la nivel mondial, scoțând în același timp un număr substanțial de oameni din sărăcie absolută. În același timp, criticii susțin că principiile sale de reducere a impozitelor și dereglementare a afacerilor nu au făcut prea mult pentru a sprijini investițiile politice în servicii publice, cum ar fi destrămarea infrastructurii publice, îmbunătățirea educației și reducerea riscurilor pentru sănătate.

Poate cel mai important, în multe țări dezvoltate, la sfârșitul secolului al XX-lea, capitalismul a contribuit la apariția unei diferențe semnificative între veniturile celor mai bogați și cele ale celor mai săraci oameni. Un indicator pentru acest decalaj este indicele Gini. Și în unele țări, acest decalaj crește din ce în ce mai mult și a accelerat după criza financiară. Diferența este deosebit de puternică în SUA, unde cei mai săraci indivizi nu au înregistrat o creștere reală a veniturilor din 1980, în timp ce cei ultrabogați și-au văzut venitul crescând cu aproximativ 6% pe an.  Oamenii cu cele mai mari averi din lume sunt aproape cu toții din SUA și au acumulat bogății uimitoare, în timp ce venitul mediu al gospodăriilor americane a crescut doar modest de la începutul secolului.

Creșterea inegalităților poate conta mai mult decât ar dori să creadă unii politicieni și lideri corporativi. Capitalismul ar fi putut scoate milioane de oameni din întreaga lume din sărăcia absolută, dar inechitățile pot fi corozive în cadrul unei societăți, spune Denise Stanley, profesor de economie la California State University-Fullerton. „Sărăcia absolută înseamnă practic oamenii care nu pot obține mai mult de 4 dolari pe zi. Acesta este pragul“, explică ea, însă sărăcia relativă poate dezechilibra o societate pe termen lung. Chiar dacă economia crește, inegalitatea veniturilor și salariile în stagnare pot face oamenii să se simtă mai puțin în siguranță pe măsură ce statutul lor relativ în economie se diminuează. Economiștii comportamentali au arătat că „statutul nostru în comparație cu alți oameni, fericirea noastră sunt derivate mai mult prin măsuri relative și distribuție decât prin măsuri absolute. Dacă acest lucru este adevărat, atunci capitalismul are o problemă”, spune Stanley.

Ca urmare a creșterii inegalităților, „oamenii au mai puțină încredere în instituții și experimentează un sentiment de nedreptate”, potrivit raportului Edelman. Dar impactul asupra vieții oamenilor poate fi mai profund. Capitalismul în forma sa actuală distruge viețile multora din clasa muncitoare, susțin economiștii Anne Case și Angus Deaton în cartea lor „Moarte din disperare și viitorul capitalismului”. De-a lungul „ultimelor două decenii, sinuciderile din disperare și numărul celor care mor din cauza supradozelor de droguri și alcoolismului au crescut dramatic și acum sunt cauzele pierderii a sute de mii de vieți americane în fiecare an”, scriu ei.

Criza financiară 2007-2008 a agravat aceste probleme. Criza a fost provocată de o dereglementare excesivă și a lovit în mod deosebit clasa muncitoare din țările dezvoltate. Bailouturile ulterioare ale marilor bănci cu bani de la plătitorii de taxe a dus la resentimente și „a contribuit la ascensiunea, politicii polarizate pe care am văzut-o în ultimul deceniu”, potrivit lui Richard Cordray, primul director al Biroului American de Protecție Financiară a Consumatorilor (CFPB) și autorul cărții „Câinele de pază: Cum protejarea consumatorilor ne poate salva familiile, economia și democrația”.

Democrațiile liberale s-ar putea să fi ajuns acum într-un punct de inflexiune, în care cetățenii contestă normele capitaliste de astăzi cu o intensitate politică mai mare la nivel mondial.

Patrice McSherry, profesor de științe politice la Universitatea Long Island din New York, a observat această schimbare în Chile, de exemplu. „Mobilizarea socială a început de la o creștere a tarifelor la metrou în octombrie 2019, ceea ce a provocat proteste de amploare care au atras peste un milion de persoane”, spune ea. „Mișcarea socială a expus sursele profunde de nemulțumire din Chile: inegalitatea cu rădăcini adânci și în creștere, costul traiului în continuă ascensiune și privatizarea extremă
într-unul dintre cele mai neoliberale state ale lumii”.

Aceste nemulțumiri pot fi urmărite înapoi până la sfârșitul secolului al XX-lea, când guvernul autoritar din Chile a introdus reforme constituționale care „instituționalizau dominația economică și politică a dictaturii și consacra un cadru neoliberal care a șters rolul statului în zonele sociale și economice. A restricționat participarea politică, a dat dreptei politice o putere disproporționată și a instalat un rol tutelar pentru forțele armate”, scrie McSherry într-un articol pentru Congresul nord-american despre America Latină, o organizație non-profit care urmărește tendințele din regiune.

În mod similar, protestele din cadrul mișcării Vestelor Galbene care a început în Franța în 2018 au fost inițial despre costul crescut al combustibilului pentru navetiști, dar s-au extins rapid pentru a include nemulțumiri similare cu cele din Chile, costul vieții, inegalitatea în creștere și o cerere pentru guvern de a nu mai ignora nevoile cetățenilor de rând. Președintele Macron era cunoscut atunci ca președintele bogaților.

Există modelul celor Cinci elemente principale, descris de Jonathan Porritt, autorul cărții „Capitalism de parcă lumea ar conta”. Porritt cere integrarea a cinci stâlpi ai capitalului – capital natural, uman, social, fabricat  și  financiar – în modelele economice existente.

Și în SUA, mișcarea politică care a produs Trumpismul este, probabil, alimentată de inegalități economice la fel de mult ca și de ideologie. Printre alegătorii pe care globalizarea i-a făcut pierzători, administrația Trump a câștigat un sprijin politic larg cu abordări precum restricționarea comerțului global, inclusiv retragerea din parteneriatul trans-Pacific și tarifele de pedepsire pe bunurile și serviciile chinezești, indiene, braziliene și argentiniene importate în SUA. Chiar și aliații SUA au fost trecuți pe această agendă, inclusiv UE, Canada și Mexic.

În timp ce un răspuns la dezavantajele capitalismului în forma sa actuală este ca națiunile să adopte o poziție defensivă, încercând să se protejeze prin tăierea legăturilor externe, protecționismul „este miop, în special când vine vorba de comerț”, potrivit Anahita Thoms, specialist în comerț internațional la Baker McKenzie în Germania și la Young Global Leader al Forumului Economic Mondial. „Deși poate aduce unele beneficii temporare, pe termen lung pune în pericol economia globală în ansamblu și amenință să anuleze decenii de progres economic. Este crucial să menținem piețe deschise, favorabile pentru investiții“, spune Thoms.

O provocare principală pentru guvernele din secolul XXI va fi să găsească cum să echilibreze beneficiile pe termen lung ale comerțului global cu daunele pe termen scurt pe care le poate aduce globalizarea comunităților locale afectate de salarii mici sau șomaj. Economiile nu pot divorța complet de nevoile majorității democratice care caută locuri de muncă, locuințe accesibile, educație, asistență medicală și un mediu curat. După cum arată mișcările chiliene, vestele galbene și trumpiste, mulți oameni cer modificarea sistemului existent astfel încât acesta să răspundă acestor cerințe în detrimentul concentrării doar pe interesul privat.

Pe scurt, s-ar putea să fi venit timpul reconsiderării contractului social cu capitalismul astfel încât acesta să cuprindă un set mai larg de interese dincolo de drepturile și libertățile individuale. Acest lucru nu este imposibil. Capitalismul a evoluat și în trecut și, dacă va supraviețui în viitorul pe termen lung, poate evolua din nou.

În ultimii ani, au apărut diverse idei și propuneri care vizează rescrierea contractului social pentru capitalism. Ceea ce au în comun este conceptul că afacerile au nevoie de indicatori ai succesului mai variați decât doar profit și creștere. În afaceri, există «capitalism conștient», inspirat din practicile așa-numitelor branduri «etice». În politică, există «capitalism cuprinzător, susținut atât de Banca Angliei, cât și de Vatican, care susține valorificarea «capitalismului pentru totdeauna». Și în ceea ce privește sustenabilitatea, există ideea de «economie a gogoașei», o teorie propusă de economistul și autorul Kate Raworth, care sugerează că este posibil pentru o societate să prospere economic, rămânând în același timp între granițele sociale și planetare.

Apoi, există modelul celor „Cinci elemente principale”, descris de Jonathan Porritt, autorul cărții „Capitalism de parcă lumea ar conta”. Porritt cere integrarea a cinci stâlpi ai capitalului uman – capital natural, uman, social, fabricat și financiar – în modelele economice existente.

Un exemplu tangibil în care companiile încep să adopte cele Cinci elemente este mișcarea B-Corporation. Companiile certificate își asumă obligația legală de a lua în considerare „impactul deciziilor lor asupra angajaților, clienților, furnizorilor, comunității și mediului lor”. Tabăra lor include acum corporații importante precum Danone, Patagonia și Ben & Jerry’s (care este deținută de Unilever).

Această abordare a devenit din ce în ce mai populară, reflectată într-o declarație din 2019 a peste 180 de executivi din companii care redefinesc «scopul unei corporații». Pentru prima dată, directorii executivi care reprezintă Wal-Mart, Apple, JP Morgan Chase, Pepsi și alți coloși au recunoscut că trebuie să redefinească rolul afacerilor în relație cu societatea și mediul.

Declarația lor propune ca companiile trebuie să facă mai mult decât să livreze profituri acționarilor lor. În plus, trebuie să investească în angajații lor și să contribuie la îmbunătățirea elementului uman, natural și social al capitalului la care se referă Porritt în modelul său în loc să se concentreze exclusiv pe capitalul financiar.

Într-un interviu recent cu Yahoo Finance despre viitorul capitalismului, președintele executiv al Best Buy, Hubert Joly, a spus că „ceea ce s-a întâmplat este că de 30 de ani, din anii 1980 până în urmă cu 10 ani, am avut această concentrare exclusivă pe profiturile care au fost excesive și care au cauzat o mulțime din aceste probleme. Trebuie să dăm acești 30 de ani un pic înapoi. Dacă avem o regândire a afacerilor, poate exista și o regândire a capitalismului … Cred că acest lucru poate să fie făcut, acest lucru trebuie făcut.“

Cu mai mult de trei decenii în urmă, Comisia Brundtland a Organizației Națiunilor Unite a scris în „Viitorul nostru comun” că există suficiente dovezi că șocurile sociale și de mediu sunt relevante și trebuie încorporate în modelele de dezvoltare. Acum este evident că aceste probleme trebuie luate în considerare și în cadrul contractului social care stă la baza capitalismului, astfel încât acesta să fie mai cuprinzător, holistic și integrat cu valorile umane de bază.

În cele din urmă, merită să ne amintim că cetățenii dintr-o democrație capitalistă, liberală, nu sunt neputincioși. În mod colectiv, pot sprijini companiile aliniate la convingerile lor și pot solicita continuu noi legi și politici care transformă peisajul competitiv al corporațiilor, astfel încât acestea să își poată îmbunătăți practicile.

Când Adam Smith observa capitalismul industrial în formare în 1776, nu putea prevedea cât de mult ar transforma societățile noastre de astăzi. Deci, rezultă că am putea fi la fel de orbi la ceea ce ar putea deveni capitalismul în următoarele două secole. Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să ne întrebăm cum ar putea evolua în ceva mai bun în timpul vieții noastre. De acest lucru depinde viitorul capitalismului și al planetei noastre.