Out-in-Europe. Heaven is a place on Earth

Un patinoar ca in filmele americane, cu muzică disco, nu este ceea ce te aștepți să găsești când ajungi în portul din Edinburgh. Și totuși, în mallul pe care l-am traversat ca să vizitez Britannia, iahtul pensionat al familiei regale, mi-am început puțin altfel experiența de turist în tărâmul whiskyului și al hainelor cu model ecosez.

Recunosc, nu am ocolit nici whiskyul și nici magazinele de suveniruri în căutarea imprimeului scoțian. În plus, în loc să cheltui cele aproximativ 20 de lire și cele câteva ore pe care le aveam la dispoziție în capitala scoțiană pentru Britannia, am alocat ambele tipuri de resurse ca să închiriez o pereche de patine cu rotile dispuse în lateral, ca în filme, pentru o oră pe ritmurile „Heaven is a Place on Earth” (și altele din aceeași zonă). Pare clar că Britannia nu se va mai mișca de acolo (mai ales după ce vezi ultimul sezon din seria The Crown) – cultul acestor ritmuri în era tech, nu se știe niciodată. Ca orice persoană privată de astfel de distracții în anii „disco” românești, senzația a fost ca și cum aș fi redescoperit din nou Coca-Cola sau chipsurile Pringles. Surpriza este însă la tot pasul în Scoția, o țară despre care ghizii și locuitorii spun mândri că a fost modelată, din toate punctele de vedere, de asprimea reliefului și a climei. Acestea au modelat și caractere și au fost mereu sursă de inspirație pentru poeți, scriitori și chiar și pentru pionieri ai economiei. O comparație între urșii grizzly și urșii din Sinaia, la bed & breakfast, între o româncă și o femeie din SUA, poate fi, iarăși, ceva la care nu te aștepți la micul dejun dintr-o vacanță în Scoția. Găsești aici locuri  de cazare moderne, dar și pensiuni retrase cu găini în curte care, atunci când nu îți sar în mașină, pare că se iau la întrecere cu iepuri sălbatici. Și am găsit și idei bune de adus acasă  – puburi deschise la 3 p.m. (tot în timpul săptămânii) pentru a sărbători pay day (ziua salariului). Lista lucrurilor de făcut în Scoția poate continua la nesfârșit – mă opresc însă la cele pe care mi le amintesc (au trecut câteva luni de când am fost acolo). Ca whisky-ul însă, tind să cred că imaginile filtrate după o perioadă de „maturare” – rămân cele mai importante.  

Edinburgh

1. Admirați (sau, din contră…) o statuie închinată capitalismului – mai exact, „inventatorului” acestuia, Adam Smith, din Centrul Vechi al Edinburgh-ului

„Ambiția individuală servește binelui comun” și „Fiecare om trăiește prin schimburi” sunt citatele mele preferate când vine vorba de Adam Smith (16 iunie 1723 – 17 iulie 1790), considerat părintele capitalismului. Lucrarea sa, „Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei”, a fost una dintre primele încercări de studiu al dezvoltării industriei și comerțului în Europa, care ar fi contribuit la crearea economiei ca disciplină de studiu și care a oferit primele argumente în favoarea comerțului liber și capitalismului. A introdus în economie conceptul de mână invizibilă, metaforă care are rolul de a arăta cum, prin urmarea propriului interes, indivizii stimulează indirect economia – mecanismul pieței ar arăta că acțiunile cele mai eficiente și benefice ar fi cele mai profitabile. Fie că susții sau nu această idee, de ce să nu dezbați asta cu prieteni vechi sau noi – chiar la un pub de lângă statuia lui Adam Smith, unde un bărbat cu părul lung pe nume Jake cântă live coveruri la chitară.

2.  Muzeul Scriitorilor din Edinburgh

Muzeul micuț este în mod clar o alegere personală – pentru un om care scrie, era oarecum un obiectiv evident  (mai ales fiindcă intrarea era gratuită, fiind susținut de municipalitate). Vă recomand să ajungeți aici chiar dacă nu sunteți neapărat fanii lui Robert Burns, Sir Walter Scott și Robert Louis Stevenson, cei trei giganți din literatura scoțiană cărora le este dedicat locul. Dincolo de manuscrisele și citatele care i-au făcut celebri, veți găsi aici o tiparniță, pe care primele romane Waverley  ale lui Scott au fost produse, cât și calul său leagăn din copilărie, într-un cadru mai intim decât al atmosferei date de un muzeu clasic. Sunt aici și obiecte mai ciudate, cum ar fi cizmele de echitație ale lui Robert Louis Stevenson, și un inel pe care l-ar fi primit de la un șef din Samoa, gravat cu cuvântul „Tusitala”, care ar însemna „vorbitorul, povestitorul de povești”.

3. Plimbați-vă prin centrul vechi al Edinburgh-ului

Cunoscut drept unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii și înscris pe lista patrimoniului UNESCO, orașul Edinburgh e diferit de poate tot ce ați văzut prin Europa până acum (cel puțin în cazul meu așa a fost) și poate fi vizitat, cu ușurință, la pas. Este supranumit Atena nordului, se pare atât datorită asemănărilor topografice, cât și celor intelectuale (iluminismul scoțian ar fi fost influențat de literatura grecilor antici). Totuși, centrul vechi al orașului mi se pare diferit de orice alt oraș pe care l-am văzut până acum – poate datorită patinei de fum cu care pare că sunt îmbrăcate toate clădirile. Orașul este poreclit și „Auld Reekie (engleză-scoțiană pentru Old Smoky, Bătrânul Afumat). Castelul Edinburgh tronează de undeva de deausupra – iar toate clădirile aduc a scenariu de film (mai ales scenariu de Harry Potter – de altfel, se pare că scriitoarea J.K. Rowling a scris primele capitole ale seriei într-una din cafenelele de aici). Dincolo de muzee, școli care arată spectaculos, catedrale – un obiectiv interesant din Edinburgh este și cimitirul lui Greyfair. El ar fi fost unul dintre cei mai iubiți primari ai Edinburgh-ului – iar câinele său, Bobby, nu s-ar fi despărțit de mormântul său (aici se află de altfel și o statuie cu câinele).

1. Cum se ajunge aici: Cea mai bună variantă este a operatorilor de zbor low-cost, care operează curse directe din România spre Edinburgh;

Cea mai bună variantă de transport în Scoția: ca să vezi mai mult, ideal este să închiriezi o mașină (și sunt mai multe companii disponibile); prețul este însă destul de ridicat, de circa 600 de lire/săptămână – cu cât sunteți mai mulți, cu atât mai bine; de asemenea, trebuie să adăugați costul parcării. Un city break de două-trei zile în Edinburgh sau Glasgow e, de asemenea, o idee bună;

2. De neratat: Whisky-ul afumat – fie direct de la sursă, din distileriile scoțiene, fie prezent în puburile existente la tot pasul;

3. De ratat: Haggis, acel fel de mâncare specific scoțian despre care îmi e greu și să scriu…

4. Cazarea: Există numeroase opțiuni, pe diferite gusturi – dar nu neapărat pentru toate bugetele – puteți găsi și apartamente moderne în Edinburgh sau Glasgow, dar și bed and breakfasturi cochete pe insule și în „highlandurile” scoțiene (zona montană a Scoției, în nordul orașelor Glasgow și Stirling, asociate deseori cu cultura galică);

5. Cel mai bun moment al anului pentru vizită: primăvara (martie târziu – mai), dar ghidurile din online spun că nu e rău să fii aici nici toamna (septembrie-noiembrie).

4. Castelul Stirling

Castelul Stirling este un simbol al independenței scoțiene și mândriei naționale (chiar dacă scoțienilor pare că nu le place asta, este și locul pentru care Mel Gibson s-a luptat în Braveheart). Una dintre cele mai cunoscute figuri ale regalității scoțiene, „Mary, Queen of Scots”, și-a petrecut mare parte din viață aici. Totuși, locul este faimos mai ales pentru bătălia de la Bannockburn, prin care regele Robert Bruce a redobândit controlul asupra castelului și a recâștigat independența scoțiană în fața englezilor (una dintre cele mai importante bătălii ale războaielor anglo-scoțiene din secolele XIII-XVI). Un update istoric foarte viu, cu o proiecție mare a acestei bătălii, cu replici între cele două tabere, este disponibilă pentru vizionare în castel. Iar imediat după,  puteți să alergați chiar pe câmpul unde a avut loc bătălia – unde se află acum și o statuie a lui Robert Bruce.

INVERNESS

5. Casa-rulotă  a antreprenorului care o caută pe Nessie

La faimosul Loch Ness, puteți alege varianta SF, în care să o căutați pe Nessie sau cea mai aproape de realitate, în care să îl căutați pe Steve, cel care și-a dedicat întreaga viața căutării monstrului legendar. În cazul lui, legenda spune că în fiecare dimineață, se trezește și veghează asupra lacului Loch Ness, în așteptarea monstrului. Eu n-am găsit decât rulota lui, care teoretic ar fi locul unde locuiește – și o adresă web de unde pot fi comandate lucruri handmade create de el, tot pe tema Nessie. Mii de turiști se pare că ajung să îi bată la ușă, potrivit presei scoțiene. Tot acolo scrie că avea 28 de ani când a decis să vină aici (acum are în jur de 60): „Eram foarte stresat, plăteam o ipotecă și aveam un job care nu-mi prea plăcea. Decizia mea să mă mut aici m-a schimbat semnificativ, în Highlands există un alt ritm al vieții. Libertatea, aventura și misterul sunt ceea ce mă motivează acum”, scrie el într-un interviu publicat de Scotttish Field.

6. Castelul (sau mai bine zis ruinele castelului) Urquhart

Unul dintre numeroasele castele scoțiene (care a fost însă și sub ocupație englezească), Urquhart este în apropierea lacului Loch Ness. Nu au rămas multe din el – a fost și acesta parte din războaiele scoțiano-engleze – însă imaginația o ia la goană când citește plăcuțele cu evenimentele marcante de aici. Pare că și scriitorul Game of Thrones (Urzeala Tronurilor) și-a găsit inspirația în istoria turbulentă a Scoției – unele povești sunt de-a dreptul sângeroase. 

Glen Etive

7. Încercați drumeția Buachaille Etive Mor

Traseul montan Buachaille Etive Mor este de neratat dacă ajungeți prin Highlandurile scoțiene – chiar dacă nu sunteți neapărat pasionat de genul acesta de activități. Nu aveți nevoie de echipament profesional de escaladă (încălțările confortabile sunt suficiente) și se poate ajunge cu mașina până la baza unuia dintre traseele principale de aici, unde veți găsi și o parcare (cu plată). Priveliștea asupra Văii Glen Coe este una dintre cele mai cunoscute referitoare la munții scoțieni – iar West Highland Way, practic o potecă printre munții de aici – este cunoscută în toată lumea. „Cele Trei Surori” sunt de neratat.

Glenfinnan

8. Hogwarts Express există

O altă vedere specifică ce ține de Scoția este a cunoscutului Hogwarts Express – în viața reală, este vorba despre un tren care funcționează cu aburi, care își duce pasagerii într-una dintre cele mai frumoase rute feroviare ale lumii. Acesta pornește dintr-o stație aflată pe Ben Navis, cel mai înalt munte din Marea  Britanie și ajunge în apropierea celui mai adânc lac (loch) din Europa, Loch Nevoi. Oprește însă pe drum pe viaductul Glenfinnan, ca să se bucure de peisaj atât turiștii din interior, cât și cei înșirați în apropierea viaductului (cele două tabere ajung să se salute fluturând din mâini la un moment dat). Eu nu am luat trenul, m-am alăturat unei grămezi de turiști (mulți dintre ei costumați cu haine din filmul SF pentru copii) și am așteptat apariția expresului celebru. Priveliștea este identică celei din film – dar merită văzută și dacă nu sunteți neapărat un fan al acestuia. 

The Isle of Sky (Portree)

9. Amsterdamul de care mai puțini au auzit

O călătorie în Scoția nu ar fi completă fără o vizită într-un sat pescăresc idilic. Iar cel mai cunoscut astfel de sat (iarăși, găsit deseori pe vederile scoțiene) se află pe Insula Skye. Este conectată de coasta de vest a Scoției atât printr-un pod, cât și un feribot. Am mers pe varianta cu feribotul (și fish and chips to go luați din orășelul de plecare – Malaig) și am ajuns în Portree – un sat pescăresc colorat, frumos în poze, dar care îți cam lasă senzația de pustiu sau singurătate când ești acolo. Poate din cauza bărcilor la reflux sau a faptului că cele mai multe dintre acele clădiri colorate sunt goale.

The Isle of Sky

10. Faceți un selfie cu roșcatele  Highland Cows

În afară de oile care sunt la tot pasul – și în locuri unde poate nu te-ai aștepta – într-o călătorie în Scoția vei întâlni și o rasă de animal mai ciudat – care poate nu ți se va părea prea familiar. Zeci de turiști opresc pe marginea drumului pentru a-și face poze cu blândele bovine mai ales roșcate (au și alte culori) – iar cei care nu se sperie de coarnele uriașe, se încumetă să le și mângâie. Vitele scoțiene sunt crescute mai ales pentru carnea lor, dar și pentru lapte. Sunt o rasă rezistentă, blana lor lungă le ajută să reziste climei aspre din Scoția (totuși, unii se întreabă cam cât pot să vadă din cauza ei, le acoperă deseori ochii). Dacă sunteți în căutarea lor și vreți să întrebați un localnic unde se află, încercați expresia „Hairy Coos”, se pare că aceasta este denumirea populară folosită de ei.