OUT-IN-EUROPE. Acasă la Contele de Monte Cristo

Când plănuiești un city-break la Paris, probabil că vei pune pe lista de „things to do” Turnul Eiffel, uriașul Luvru, rămășițele catedralei Notre-Dame, Arcul de Triumf și o vizită la Versailles. Sunt obiectivele pe care majoritatea vor să le bifeze când ajung în Orașul Luminilor, dar pasionaților de lectură și nu numai le propun o destinație mai puțin cunoscută, dar plină de farmec: Château de Monte Cristo. Nu e doar o locație tematică, ci chiar reședința rurală a lui Alexandre Dumas, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi, și locul în care au luat naștere, pe hârtie, personaje celebre ca Edmond Dantès sau Cei Trei Muschetari. Cum se ajunge însă acasă la Conte?

După ce am epuizat mare parte dintre cele mai cunoscute atracții ale capitalei pariziene, am descoperit printr-o întâmplare fericită că la doar câteva zeci de minute de mers cu trenul de Paris, în stațiunea balneară Le Port-Marly, se află casa „de la țară” a unuia dintre scriitorii care mi-au încântat copilăria cu eroii din romanele de capă și spadă cu care v-ați delectat, probabil, mulți dintre voi: Alexandre Dumas. Am luat trenul din Chatelet Les Halles spre Saint Germain-en Laye, care la rândul său își întâmpină turiștii cu un monumental palat omonim, în prezent sediu al Muzeului Național de Arheologie. Din stația centrală am ales să străbat pe jos, într-un drum șerpuit, de circa jumătate de oră, distanța până la obiectivul dorit. Întâlnirea cu locul în care au fost scrise cărțile pe care le citisem, cândva, pe nerăsuflate, a fost una încărcată de emoție. Mi-am dat seama încă dinainte de a păși dincolo de poarta proprietății de ce sutele de pagini și-au găsit cursivitatea într-un astfel de loc. Mă aștepta o grădină idilică amenajată în stil englezesc, pe alocuri ordonată, pe alocuri sălbatică, cu alei umbroase, în care toamna se jucase după plac cu paletarul de sezon, colorând în arămiu, muștar și bordo frunzele ce abia se mai țineau de crengile stejarilor, frasinilor și mestecenilor bătrâni. Spiritul de aventură al proprietarului își lăsase amprenta peste tot: din loc în loc, pentru a străbate mai departe poteca, treceai prin grote de diferite mărimi, ba chiar într-un colț de pădure am găsit chiar și o pivniță ascunsă de gratii, întocmai cum îmi închipuisem carcera eroului din roman.

Primul care mi-a ieșit în cale a fost un mic castel din piatră proiectat în stil neogotic  – Château d’If, numit astfel după fortăreața care inspirase povestea Contelui de Monte Cristo –, căruia i se adăugase o anexă bavareză. Pancarda roșie de la baza scărilor îi explica rolul: cabinet de travail (biroul de lucru). Deși accesul era interzis la interior, prin geamul de sticlă al ușii am putut zări biroul și scaunul la care prindeau contur rândurile scrise cu o pană albă, ușor zdrențuită, un șemineu pictat în nuanțe contrastante de albastru, auriu și roșu, și unul dintre „outfiturile” lui Dumas. Edificiul a fost înconjurat, la dorința proprietarului, de un canal în care se alergau câțiva pești, iar pe ziduri au fost adăugate inserții în care sunt sculptate numele câtorva dintre cele mai cunoscute romane ale francezului. Un loc special îi fusese rezervat cățelului lui Dumas, doar unul dintre numeroasele animale de companie care și-au găsit locul în casa sa, alături de pisici, papagali, maimuțe și chiar și un vultur.

Nu foarte departe se înălța locuința propriu-zisă: un conac din piatră gălbuie, proiectat în stil renascentist de Hippolyte Durand, unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți ai vremii. O reședință deloc modestă, dacă e să luăm în seamă cele două etaje și încăperile spațioase, ornate cu vitralii și tapeturi de calitate, în care Dumas, un gurmand înrăit, își invita adesea prietenii pentru a le găti diverse preparate. Una dintre cele mai frumoase camere ale casei este însă un superb salon maur, împodobit cu sculpturi migăloase, divane tapițate și arabescuri atent lucrate, aduse de scriitor din Tunisia într-una dintre numeroasele sale călătorii. Nu a apucat să se bucure însă prea mult de luxoasa locuință – în 1848, după doar patru ani, încărcat de datorii, a fugit în Belgia, pas de unde care avea să înceapă să înceapă o lungă serie de experiențe și călătorii internaționale.

Printre diverse portete, manuscrise și alte obiecte ale scriitorului, în vitrine fuseseră expuse cotidianul în care se făcuse recenzia cărții Cei trei muschetari, pe care am fost plăcut surprinsă să o regăsesc, pe un birou, și în limba română, alături de exemplare ale mai multor romane în limbile japoneză, mandarină, rusă și nu numai, dar și un costum specific celebrilor infanteriști.

Deși am rămas ore bune, cu mult mai mult decât plănuisem, întreaga experiență m-a încărcat cu o energie aparte, pe care nu am regăsit-o în multe locuri. La plecare, înainte de a mă urca în trenul de Paris, am dat o raită prin pădurea Saint-Germain, după ce am străbătut, obosită, parcul din jurul palatului, în spatele căruia puteai vedea cum curge molcomă Sena. Mai departe, la orizont, se întrezăreau timid cupolele de piatră ale vechilor clădiri pariziene, prinse între zgârie-nori moderni, iar printre ele, Turnul Eiffel.    

CHÂTEAU DE MONTE CRISTO

5 locuri pe care să le mai vezi în Paris:

1. Montmartre, Arondismentul 18

Inspirație a celebrei melodii La bohème a lui Charles Aznavour, Montmartre mai este cunoscut și drept „Cartierul artiștilor”, pentru că, pe vremuri, locuiau aici pictori celebri ca Picasso și van Gogh. Dacă în trecut era un cartier sărac, în care artiștii trăiau de pe-o zi pe alta, astăzi, din cauza popularității, are unele dintre cele mai mari prețuri din Paris. Cu toate acestea, încă mai vezi din loc în loc șevalete și caricaturiști, care vor parcă să reînvie o epocă de mult uitată.

Fie că alegi să urci pe jos cele 222 de trepte ori optezi pentru varianta mai comodă, cu funicularul, care are același preț – 1,9 euro – cu al unui bilet de autobuz/metrou, la capătul drumului te așteaptă o priveliște panoramică asupra Capitalei, dar și impunătoarea Bazilica Sacré-Coeur, așezată în cel mai înalt punct al orașului, în care intrarea este liberă. Serile, pe treptele catedralei, pe care se strâng tinerii parizieni pentru a sta la povești alături de o bere, se crează o atmosferă haotică, dar parte, până la urmă, din viața citadină.

2. Panteonul, Arondismentul 5

Proiectat în stil neoclasic, de arhitectul Jacques-Germain Soufflot, și inaugurat în 1790, Panteonul din Paris este amplasat în Cartierul Latin, în apropierea Universității Sorbona. Prin definiție loc în care sunt înmormântați oameni iluștri, în criptele aflate în subsolul acestuia îi vom găsi pe Voltaire, Victor Hugo, Émile Zola, Louis Braille, Marie Curie și Alexandre Dumas, doar câteva nume din cele peste 70 de personalități. Datorită acusticii perfecte, un moment bun pentru a fi vizitat e când se susțin, la interior, concerte, cum a fost cel al fanfarei militare aviatice, la care am avut norocul să asist. Alături, puteți vizita, gratuit, catedrala Saint-Étienne-du-Mont, decorată cu o serie de vitralii spectaculoase și scări circulare sculptate în lemn și piatră, și în care se află, mormântul matematicianului Blaise Pascal.

3. Grădina Luxemburg, Arondismentul 6

Amenajată în 1612, la cererea Mariei de Medici, Grădina Luxemburg e un loc plin de freamăt datorită faptului că reprezintă unul dintre spațiile preferate de socializare ale parizienilor. Veți găsi aici Palatul Luxemburg, reședință a faimoasei regine, o încântătoare livadă de pomi fructiferi, peste 100 de sculpturi și o fântână în bazinul căreia copiii se pot juca cu velierele pe care vânzătorii ambulanți le închiriază în apropiere pentru câțiva euro.

4. Galeriile Lafayette, Arondismentul 9

Dacă în vizita la Paris vreți să vă rezervați timp și pentru o sesiune de shopping, lucru deloc de condamnat, din moment ce vorbim de una dintre marile capitale ale modei, locul perfect în care puteți să vă cheltuiți banii, lăsând la o parte luxoasele magazine de pe Champs-Élysées, este la Galeriile Lafayette. Ies, cu siguranță, din tiparele unui centru comercial obișnuit, dacă luăm în considerare impunătoarea cupolă bizantină decorată cu vitralii, elementele arhitecturale în stil Art Déco cu care au fost decorate și balcoanele în formă de lojă, din fier forjat, montate pe fiecare etaj. În vecinătate se află Opéra Garnier, una dintre cele mai frumoase și impozante clădiri ale orașului.

5. Cimitirul Montparnasse, Arondismentul 14

Este unul dintre cele trei mari cimitire ale Parisului și locul în care sunt înmormântate personalități celebre – inclusiv români –, printre care poetul Charles Baudelaire, arhitectul Charles Garnier, scriitoarea Simone de Beauvoir, sculptorul Constantin Brâncuși, filosofii Emil Cioran și Jean-Paul Sartre, industriașul André Citroën și scriitorul Tristan Tzara.

Lucruri pe care nu le știai despre Alexandre Dumas:

(24 iulie 1802 – 5 decembrie 1870)

1. Fiind unul dintre cei mai citiți scriitori francezi, a publicat peste 100.000 de pagini iar operele sale au fost traduse în 100 de limbi;

2. A fost, de asemenea, jurnalist;

3. Ca gurmand înrăit, a început să scrie un dicționar culinar, terminat după moartea sa de Anatole France; a semnat, de asemenea, o serie de jurnale de călătorie, dar și numeroase piese de teatru, unele regizate chiar de el;

4. Pentru a scăpa de datorii, a fugit în Belgia, iar apoi a trăit timp de mulți ani în Rusia, pentru a se muta, ulterior, în Italia;

5. A fost căsătorit cu actrița Ida Ferrier și a avut, din căsnicia cu aceasta și alte aventuri cu cele 40 de amante, patru copii, iar unul dintre fii, care îi poartă numele, a devenit la rândul său scriitor, fiind cunoscut mai ales pentru cartea Dama cu camelii.