Orizont învăluit în ceață, într-un nou set de fotografii spectaculoase cu planeta pitică Pluto

Acele fotografii arată, de asemenea, imagini cu relieful muntos accidentat al planetei pitice, dar și cu văile și câmpiile ei plate. Sonda New Horizons a realizat numeroase observații științifice în timp ce a survolat planeta pitică Pluto, pe 14 iulie, la o altitudine de 12.500 de kilometri.

Oamenii de știință cred că acea ceață oferă încă o dovadă a prezenței pe Pluto a unui fenomen echivalent cu circuitul apei de pe Terra, dar care are la bază un tip exotic de gheață.

Sonda New Horizon și-a reluat în această lună transmisia de date și imagini către Terra, un proces ce va dura aproximativ un an, care va permite oamenilor de știință să analizeze topografia și atmosfera lui Pluto.

O nouă imagine cu Pluto a ajuns pe Terra pe 13 septembrie. Întrucât Soarele este surprins luminând-o pe Pluto din spate, această fotografie evidențiază relieful divers al acestui corp cosmic și peste o duzină de straturi în atmosfera sa, care se întinde de la suprafață și până la o altitudine de cel puțin 100 de kilometri.

Potrivit cercetătorilor de la Lowell Observatory din Arizona, ciclul hidrologic de pe Pluto implică azot înghețat și alte ghețuri moi.

Recent, alte fotografii spectaculoase au confirmat prezența unor dune pe Pluto.

Sonda spațială New Horizons a început să trimită spre Terra aceste fotografii de înaltă rezoluție la începutul lunii septembrie. Specialiștii se așteaptă ca sonda să aibă nevoie de 16 luni pentru a trimite pe Terra toate datele și fotografiile realizate în timpul survolării lui Pluto. Mai multe fotografii vor fi publicate de NASA în zilele viitoare, iar unele dintre acestea vor include imagini cu sateliții lui Pluto.

Sonda New Horizons va continua să transmită date și imagini pe Terra până la sfârșitul anului 2016. Sonda americană se află în prezent la o distanță de 4,9 miliarde de kilometri de Terra și la 78 milioane de kilometri de Pluto și a pătruns în Centura Kuiper, o aglomerare vastă de fragmente de corpuri cerești aflate dincolo de orbita planetei Neptun.

Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar și corpurilor spațiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

“Întâlnirea” dintre New Horizons și Pluto a completat misiunea de explorare a celor “nouă planete clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cerești vor fi fost explorate cel puțin o dată de o sondă spațială.

De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârșitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanță atât de mică, așa cum o face sonda New Horizons.

Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete și alte corpuri înghețate care orbitează Soarele dincolo de Neptun și despre care se crede că sunt rămășițe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanți, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriașe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanță de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra și astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Int

ernațională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiția unei “planete”.

În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto și-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria “planetelor pitice”, deoarece nu a “curățat” spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta și cuprinzând mult mai multe corpuri spațiale, formate din diferite tipuri de gheață. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis și demonstrat existența acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori și pe sistemul de imagistică în infraroșu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spațial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări și mai detaliate, precum compoziția chimică de la suprafața lui Pluto și a sateliților săi, dar și de la suprafața numeroșilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.