Oportunitățile de creștere sunt mai mari în România decât în Germania sau într-o altă țară vestică. Sunt români care nu câștigă în Italia, Germania, Grecia, Spania 1.000 de euro net, cât câștigă în țară

Acum câteva săptămâni, am avut la ZF Live o discuție cu Daniel Metz, președintele boardului de directori de la NTT Data Cluj, o companie de software cu 2.000 de angajați în România și Serbia, despre situația actuală – războiul din Ucraina, tensiunile geopolitice, condițiile din piață și implicațiile asupra noii generații, care nu s-a confruntat niciodată cu o astfel de criză (creșterea inflației, creșterea dobânzilor, război la graniță). Pentru Daniel Metz, războiul din Ucraina, dincolo de teama normală, reprezintă o oportunitate mare pentru România având în vedere că este de partea bună a baricadei. „A venit momentul să profităm de apartenența noastră la Uniunea Europeană și NATO. Până acum, noi am perceput Uniunea Europeană doar ca un furnizor de bani și de subvenții.

Noi avem oportunitatea de a ne integra mai bine. Aș putea spune că avem din nou un noroc istoric după Primul și al Doilea Război Mondial.” Istoria lui Daniel Metz este legată de Germania, unde a trăit, a învățat și a lucrat mai bine de 10 ani, dar el spune că pentru români oportunitățile sunt mai degrabă aici, în țară, decât în afară, în țările vestice. Creșterea economică din ultimul deceniu a mai redus din decalajele față de Occident, din toate punctele de vedere. Salariile au crescut semnificativ, dobânzile au scăzut, iar puterea de cumpărare a crescut.

Sunt mulți români care lucrează în Italia, Spania, Grecia și care nu câștigă 1.000 de euro pe lună, cât ar putea să câștige în țară. Acolo sunt rupți de familii și dezrădăcinați. În continuare există acest miraj al piețelor vestice, mulți români, în special tineri, considerând că vor câștiga mai bine în afară și pot avea o viață mai bună în altă parte. Dar de foarte multe ori nu este așa. Eu am trăit în Germania și știu ce spun, menționează Daniel Metz. Acolo trăiam doar ca să muncesc și când veneam de la serviciu eram extenuat. În România nu este chiar așa.

Tot mai mulți oameni din România au un serviciu bun, au un angajator bun, iar puterea de negociere a angajatului este mult mai ridicată decât a unuia din Germania, Spania sau Italia. Drepturilor angajaților în România au crescut. Cei care pleacă invocă sistemul de educație și de sănătate ca fiind unul dintre motivele deciziei de a pleca din țară. Ca infrastructură, piața occidentală este mai bună, dar în România, dacă vrei să mergi la un medic specialist, te poți programa a doua zi, în timp ce în Germania poți să aștepți și câteva luni. În privința educației, în România poți să înveți limba engleză, limba franceză, poți să faci pian sau balet.

În Germania, toate aceste lucruri costă și costă foarte mult. Bineînțeles, când mergem în vacanță ni se pare că lucrurile sunt altfel decât în România, mult mai bune, și de aceea am vrea să plecăm acolo. Dar dacă trăim acolo, vedem că situația nu este chiar așa, și ei au problemele lor, și germanii au probleme cu învățământul preuniversitar, așa cum le avem și noi, menționează Metz. El crede că România are o oportunitate bună în acest moment, beneficiind și de acest scut al NATO și al Uniunii Europene, dar trebuie să se facă câțiva pași: puterea de cumpărare nu trebuie să scadă, salariul minim trebuie să crească, și dacă vom ajunge în România la salarii minime de 700-800 de euro, lumea nu va mai fi tentată să plece în afară. Este adevărat că acum „petrecerea” din ultimul deceniu, cu creșterile continue de salarii, creșterea puterii de cumpărare, cu dobânzile mici la credite (când am stat în Germania creditele ipotecare aveau o dobândă de 8-9%) se apropie de final având în vedere contextul extrem de tensionat în care ne aflăm – inflația pune presiune pe întreaga economie, firmele nu mai au capacitatea de a asigura creșterea salariilor, plus că s-ar putea să urmeze creșterile de taxe și impozite. Dar chiar și așa, potențialul de creștere și oportunitățile sunt mai mari aici, în România, decât în Germania sau în alte țări vestice. Dar până la urmă, fiecare trebuie să vadă și să simtă pe propria piele acest lucru.

(cristian.hostiuc@zf.ro)