Opinie Rucsandra Hurezeanu: Ce nu te omoară te face mai puternic?

Rata de supraviețuire după trei ani a fost de 75% în cazul companiilor cu competitori puternici, față de doar 58% în cazul din companiilor lansate pe piețe cu competiție mică în primul lor an de activitate.ceastă concluzie contrazice însă binecunoscuta teorie numită Strategia oceanului albastru a lui Chan Kim și Renee Mauborgne, profesori la Insead, autorii cărții cu același nume devenit bestseller mondial și o referință absolută a noilor strategii de business.

Teoria profesorilor de la Insead demonstrează convingător, cu studii de caz relevante, că majoritatea companiilor se zbat să supraviețuiescă în „oceane roșii„ în care rivalii se luptă, angajați într-o competiție tot mai acerbă, iar profiturile obținute sunt din ce în ce mai mici, printr-o diminuare continuă a prețurilor.

Câștigătorii însă sunt aceia care creează produse sau servicii pe piețe denumite pur demonstrativ „oceane albastre„, unde competiția este irelevantă sau inexistentă, o piață de nevoi necunoscute sau neconștientizate. În loc să divizeze cererea existentă, adesea în declin, Strategia oceanului albastru presupune crearea de produse și servicii noi pe o piață cu o cerere în ascensiune.

Oceanele albastre, spre deosebire de cele roșii, sunt definite ca zone de piață virgine, cu o cerere care trebuie creată, dezvoltată și cu o mare probabilitate de creștere economică. Renunțând la gândirea strategică tradițională, cartea deschide o perspectivă nouă și îndrăzneață pentru companii.

Andrew Burke susține însă contrariul, contrazicând Strategia oceanului albastru și demonstrând statistic, de data asta, cum competiția în stadiile timpurii ale afacerii întărește compania dezvoltându-i „anticorpi„ și făcând-o mai puternică. Explicația, în opinia autorului studiului, ar fi dată de faptul că un mediu provocator și aglomerat determină companiile să se concentreze mai mult pe împlinirea nevoilor clienților și pe diminuarea costurilor.

În aceeași dinamică, fondurile de investiții din Silicon Valley refuză să investească în companiile mici care au deja prea mult cash, înțelegând că o astfel de companie nu va putea să gândească strategia costurilor mici. Pentru același motiv, ele au decis să nu investească în businessuri fondate de copiii unor familii foarte bogate, care, având buzunarele prea adânci, ar putea să nu dezvolte instincte manageriale bune, mai spune Andrew Burke.

Pentru a accentua ideea, el amintește de cele 400 de companii ale grupului Virgin’s din aviație și entertainment aparținând lui Richard Branson, ce nu au aproape deloc competitori. Cu toate astea, înțelegând beneficiul competiției, fondatorul lor a creat o competiție externă între companiile grupului și una internă între angajați. Acest lucru demonstrează și confirmă înțelegerea avantajului expunerii la un nivel sigur de competiție externă sau creării unui mediu competitiv în interiorul organizației care să aducă un nivel crescut de eficiență și supraviețuire pe termen lung.

Ivatherm, deși este prima companie românească de dermocosmetice și singura marcă ce utilizează beneficiile calmante și antiiritante ale apei termale Herculane, nu creează o nouă categorie, nu împlinește nevoi necunoscute sau neconștientizate. Recunosc, mi-ar fi plăcut să o facă. Ea se luptă pe o piață aglomerată cu companii multinaționale, lideri europeni și mondiali, cu forțe uneori inegale, dar rezultate comparabile. Produsele eficiente și inovatoare sunt motorul creșterii și durabilității noastre într-o industrie extrem de alertă.

În concluzie, aș spune că o teorie acceptată și confirmată ca model ideal de business nu le exclude pe celelalte. Confirm teoria lui Burke. Deși nu ne place, competiția internă și externă e benefică, ea dă dinamism industriei, iar lupta pentru a crea produse performante dă șanse existenței unei mase mari de consumatori mulțumiți.