Opinie Robert Machidon, director general, APS România: Faliment? Nu mai bine... Management?

În realitate, am descoperit un loc în care aveam mulți colegi foarte tineri și o muncă pe care am asociat-o imediat cu un proces de educare financiară, de consiliere. Nimănui nu-i plac datoriile. Persoane fizice sau companii, cu toții își doresc să scape de povara banilor împrumutați, să scape din situația în care efortul de plată devine apăsător și le afectează activitatea de zi cu zi sau chiar viața.

De acum șase ani, compania noastră a luat decizia conștientă de a se orienta către segmentul corporate – către acele companii, de multe ori antreprenoriale, care se află în impas financiar, uneori atât de drastic încât falimentul, cum se spune, bate la ușă. Acum avem în portofoliu aproape 90% creanțe ale persoanelor juridice, iar administrarea lor, deși are puncte comune cu cea pentru persoanele fizice, e un cu totul alt tip de activitate.

Cred că și această schimbare serioasă de strategie și de abordare a pieței m-a ținut în companie mai mult decât cei câțiva ani de facultate. Managementul creanțelor în sine este o activitate care ajută la însănătoșirea sistemului financiar, prin care portofoliile de credite neperformante ale băncilor, acordate la vremuri de optimism și entuziasm, sunt îndepărtate și pot lăsa loc din nou a activității de creditare, mai responsabilă, mai ponderată, mai profitabilă pentru toate părțile implicate.
Acum șase ani, conform rapoartelor oficiale, ponderea creditelor neperformante din sistemul bancar ajungea în România la 14,3%, iar în decembrie 2013 atingea pragul de 21,9%. Acum, lucrurile s-au schimbat dramatic în bine, iar cu un procent de numai 9,04% NPL-uri, cum li se spune în jargon profesional, în mai 2017, băncile au o cu totul altă perspectivă asupra creditării.

în mediul corporate, recuperarea creanțelor are mult de-a face cu restabilirea sănătății financiare a datornicului. Falimentul sau înstrăinarea tuturor activelor – vânzarea ”pe bucăți“ – este o măsură de ultim resort. Fără să ne implicăm în acționariatul companiilor debitoare cu care lucrăm, suntem, prin natura lucrurilor, consultanții cel mai direct interesați ca lucrurile să se redreseze cât mai repede și fluxurile de numerar să se restabilească. Câteodată, poate fi vorba despre un partener care a lăsat compania la greu, altădată de un entuziasm prea accentuat al antreprenorului sau de o dorințăprea puternică de a-și diversifica domeniile de activitate, de multe ori peste puterile financiare obiective ale companiei.

Alteori e vorba despre oameni din conducere care sunt ascultați excesiv de mult și în prea multe probleme; sau care, dimpotrivă, nu sunt ascultați deloc, deși ar putea contribui cu idei bune și soluții de ameliorare, dacă nu chiar de salvare. Sunt situații în care niciun efort nu e precupețit ca să se salveze brandul construit de antreprenor; sunt altele în care brandul nu contează, iar numele antreprenorului are un ecou mult mai puternic în mediul de afaceri. Sunt situații și situații pentru care este clar că băncile nu-și pot permite să angajeze consultanți externi sau să dezvolte domenii de specializare în propriile departamente. Bancherii sunt acolo pentru a evalua nivelul de sănătate financiară al unei companii, nu pentru a oferi soluții de tratament.

De aceea, activitatea de management al creanțelor corporate a apărut, încă de la lansare, un serviciu extrem de util în ochii partenerilor noștri, instituții financiar-bancare. Riscul pe care ei, uneori, îl subevaluaseră, noi ni-l asumăm și ne obligăm față de acționarii noștri să-l reducem sau să-l eliminăm complet, până la restituirea datoriilor. Un an după ce am început să oferim acest tip de serviciu băncilor, modelul nostru a fost preluat și de compania-mamă din Cehia și exportat ulterior în mai multe țări din Uniunea Europeană și din afara ei. Avem acum o pondere de 90% a activității corporate în totalul cifrei de afaceri și un întreg departament de restructurare, care nu lucrează la restructurări de credite, ci la restructurări complexe, de organizații, de relații comerciale, de formule de management.

Cumva, cu toată reticența inerentă, antreprenorii încep și ei să ne perceapă altfel – nu drept portăreii care vor să le îngroape organizația drenându-i resursele financiare, ci drept consilierii externi cu suficient ”skin in the game“ cât să lucreze nu doar pentru un success fee (primă de succes), ci pentru o redresare cât mai rapidă și mai extinsă. Așa am avut situații în care companii aflate în pragul falimentului au reușit să-și deruleze netulburate activitatea până la redresarea integrală, fără ca partenerii lor de afaceri sau clienții lor de retail să resimtă problemele lor financiare. Sau situații în care, propunând cu obiectivitate restrângerea operațiunilor la domeniul principal de activitate și înlăturarea lucidă a experimentelor, să ofere gura de oxigen de care compania avea nevoie pentru a reveni pe linia de plutire.

Am găsit clienți când a fost cazul să găsim clienți și resurse financiare de finalizare a investițiilor mari, de real estate, atunci când situația a impus-o. Am creat departamente de marketing acolo unde activitatea propriu-zisă nu era susținută suficient de promovare și am restabilit bunele practici de business acolo unde se renunțase la ele în timp, din comoditate.

Toate cele de mai sus și satisfacția de a menține companiile target în piață până la redresare m-au ținut în businessul managementului de creanțe mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina și, dat fiind specificul lucrului pe segmentul corporate, în care nicio situație nu este identică cu o alta, cred că în continuare domeniul va avea multe să-mi ofere. Pe lângă rolul său de igienizare a sistemului financiar bancar și de revigorare a activității de creditare de toate tipurile, el contribuie și la o redresare a companiilor aflate în dificultate, fără o implicare obligatorie în acționariat, dar cu toate competențele unui veritabil fond de investiții.