Opinie Rareș Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Să privim cerul când stelele cad...

Au trecut și alegerile parlamentare, în sfârșit…

Vreau să fiu la curent cu ce se întâmplă în țara mea, este până la urmă o datorie civică a tuturor, urmăresc cu interes scena politică și actorii ei, însă cred că este pentru prima dată când mi-am dorit ca aceste alegeri să treacă cât mai repede.

Nu sunt un om temător, conduc un business într-un domeniu lipsit de romantism. Mai mult, cred că teama este o mare slăbiciune și o bună ocazie pentru „competitor” să profite de dezorientarea ta și inhibarea reacțiilor. Însă în ultima perioadă mi-a dat destul de des târcoale acest sentiment de ușoară teamă sau adâncă neliniște…

De ce?

În vară am fost plecat la Stockholm și, la hotelul unde am stat, am întâlnit o româncă; muncește acolo de câțiva ani, are și familia cu ea. Cum mă bucur sincer să întâlnesc români oriunde aș călători peste granițe, nu am ratat ocazia să discutăm despre munca ei, despre condiții, despre viitorul familiei ei. Inevitabil a venit vorba și de copii, iar când povestea despre cei doi băieți, avea acea strălucire în priviri… I se umeziseră ochii… Erau la țară, la bunici, în România, urma să revină pentru pregătirile de început de școală. Și atunci am întrebat poate superficial, fără să prevăd impactul emoțional: „Cred că abia așteaptă să se întoarcă”, am zis eu… Iar răspunsul a fost: „Nu, pentru că aici nu mai există nimic din ceea ce avem în România, copilăria la țară, joaca pe ulițele – parțial amenajate – ale satului, joaca cu elasticul, șotronul… Ei suferă enorm când îi aducem înapoi în Suedia”.

Amintindu-mi dialogul din vară, am înțeles de ce în subconștient ma agasează o neliniște sâcâitoare… pentru că, mai curând sau mai târziu, „țara”, bunicii, educația morală primită, satele fără timp, fără spațiu, fără stres vor deveni amintiri, așa cum pentru mulți români plecați deja sunt. 

Și de ce spun asta? De ce mă bucur că au trecut alegerile? De ce „în sfârșit”?

Pentru că nu a fost o singură zi fără adevărate „lecții” de ură, de vrăjmășie, de ostilitate între conducătorii și actorii principali ai scenei politice și, mai departe, între simpatizanții lor… Nu contează că „celalalt” arată o viziune și o strategie în interesul țării, este demonizat și agasat verbal doar pentru că „în spate” are o altă doctrină politică sau aparține altui partid.

Avem nevoie de REPERE. Avem nevoie de o Biblie a Politicului românească. Avem nevoie de adevăruri necontestabile, neinterpretabile, lipsite de subiectivitate. Interesul național nu poate oscila între doctrine antagonice.

Altfel, în spatele unui aparent show politic, unul dintre marile repere ale interesului național, satul românesc cu valorile lui, va dispărea. Mai mult, în educație sunt cifre absolut incredibile în ceea ce privește abandonul școlar, aproape 20% dintre tinerii între 18 și 24 ani renunță la studii, șomajul în rândul tinerilor depășește 24%, România ocupă locul 2 în UE când vine vorba de riscul de sărăcie, și mai există un fenomen extrem de grav, care se agravează pe zi ce trece: peste 90.000 de copii au în acest moment cel puțin un părinte plecat în afara țării; cam jumătate dintre aceștia au ambii părinți plecați. 36% dintre copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate se simt singuri și 20% cred că nimeni nu îi iubește. 30% dintre ei sunt deprimați. Vorbim de tentative de sinucidere, mulți fiind chinuiți de boli de stomac, migrene fără leac sau chiar diabet. Copiii devin agresivi nu doar la nivel verbal, dar și fizic, devin foarte violenți, apar conflicte. Asemenea copii nu sunt în stare să creeze niște relații de prietenie cu semenii!

Săptămâna trecută am avut ocazia să vizitez cetatea Alba Carolina, din Alba Iulia. Pe lângă strategiile de apărare, de logistică, construcția în sine este o realizare de excepție. Ceea ce merită însă văzut este diferența dintre cărămida din zidurile cetății construite la începutul sec. XVIII, intactă, și căramida de completare din 2016; am fost avertizat să nu merg foarte aproape de ziduri, s-ar putea să cadă. Cea din 2016! Te aștepți ca fiecare zi care va veni să fie superioară celei care a trecut. Te aștepți ca fiecare 4 ani să fie superiori celor care au trecut. Pentru că omenirea trebuie să evolueze, pentru că țara trebuie să evolueze, dar pentru asta are nevoie de repere, are nevoie de satul românesc, de școala românească, de educația românească, de antreprenori, de Biserică, de familie, de spital, de bunici, de ulițe, de tradiții, de superstiții…

„Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară

Scăldată în cristalul pârâului de-argint,

Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:

A codrului tenebră, poetic labirint;

Melodica șoptire a râului, ce geme,

Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,

Cântarea în cadență a frunzelor, ce freme,

Născur-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor.”

Plângea Eminescu în „Din străinătate”…

Este necesar, măcar din când în când, să ridicăm privirea înspre cer și să ne uităm la stelele ce cad. Și, în întunecimea nopții, să ne gândim puțin la viață, la noi, la semenii noștri, la copiii noștri, la moarte, la dragoste, la uliță, la bunici, la părinți, la lacrimi, la moarte… și astfel să găsim în fiecare astru ce a căzut un nou REPER moral pentru o viață mai înțeleaptă, mai valoroasă și lipsită de ură!

Sărbători fericite!