Opinie Rareș Măcinică: Madagscar – Smile & Wave Boys, Smile and Wave…

De fapt nici nu se întâmplă asta, pentru că exporturile României sunt făcute de multinaționale. În top 100 exportatori, doar 2% sunt companii cu capital românesc. Ce înseamnă asta? Păi arată că economia României este una de tip „lohn”. Doar forța de muncă ieftină este principala rațiune a investițiilor străine aici. Aducem materie primă, producem bunuri finite și exportăm către alte țări. Noi nu avem producție autohtonă, asta înseamnă că orice criză într-un context geopolitic care implică Europa, va destabiliza economia României.

Dar am fi oare pregătiți de ieșirea pe piețe externe? Un exemplu banal, dar sugestiv, ne spune că avem IT-iști mulți și buni în țară, însă firmele românești, conform Eurostat, se află pe ultimul loc în Europa în clasamentul celor care au un site propriu, în jur de 42%, față de Danemarca (92%), Suedia (89%), Austria (86%). Suntem pe penultimele locuri în Europa când vine vorba de prezența pe social media și bloguri. Un lucru de bază în ziua de azi pentru un antreprenor care dorește să își prezinte oferta pe piețe externe…

Exporturile în Africa și Orientul Mijlociu, Asia, America au cunoscut din 1990 încoace un trend abrupt descendent (peste 50-60% scădere). În țările din aceste regiuni, nu contează valoarea exporturilor, ci Marja mare, Valoarea Adăugată! Mai mult, realizarea unei balanțe comerciale excedentare, ne ajută la echilibrarea deficitului extern. De exemplu, în Orientul Mijlociu și Apropiat avem un excedent comercial de aproximativ 1,8 miliarde euro. Aproape de această cifră suntem și în statisticile exporturilor către Africa. În total, avem comerț în 17 țări non UE, cu balanță comercială pozitivă, rezultând un excedent de peste 20 miliarde euro. Atenție, asta reprezintă cu 50% mai puțin față de acum 27 de ani. Să realizăm ce înseamnă scăderea: în 2015 deficitul balanței comerciale a României a fost de 8,4 miliarde de euro.

Nu trebuie să mergem întotdeauna la pomul lăudat. Iată că România a reușit relații comerciale cu Swaziland, unde am exportat piese de schimb pentru tractoare, rulmenți, produse chimice. Madagascar, importuri zero!!!, doar exportăm: frigidere, anvelope, material de construcții. Cu RS Vietnam avem relații economice de peste 30 de ani. Cine nu își mai amintește de creveții vietnamezi din anii 80? Un alt exemplu este Mongolia, unde România a și contribuit cu investiții la Circul de Stat și la fabrica de mobilă din Ulan Bator. Marea majoritate a relațiilor comerciale este formată din export produse românești (medicamente, produse alimentare…). Nu în ultimul rând, facem afaceri și cu Mauritius, niște insule, de unde importăm ceai, cafea, pește…

Mai mult, aflăm că anul trecut programul de promovare a exportului a fost pus în pericol de nouă lege a achizițiilor din 2016, riscând ca peste 400 de firme românești să nu poată participa la târguri internaționale. Este vorba de Programul de Promovare a Strategiei de Export a României (HG 296/2007), Federația Română de Design Vestimentar acuzând ministrul de la acea vreme că nu a făcut nimic să deblocheze situația, iar banii necesari fiind bocați de Ministerul de Finanțe, Ordonatorul Principal de Credite…

Avem nevoie nu numai de un program de susținere a exporturilor, dar mai ales de o echipă de vânzări, probabil din cadrul reprezentanțelor economice din ambasadele noastre, care să meargă cu pliante, mape și power pointuri și să aducă “clienți” (iată o măsurare clară a productivității!) pentru firmele românești care încă mai produc ceva. Și nu numai clienți, dar și suport informațional, câți dintre antreprenorii noștrii au întradevăr cunoștințele necesare relaizarii unui plan de export.

Însă în vârful piramidei stă, ca o fată morgana, nevoia urgentă și disperată de a avea producție autohtonă, alături de programe masive de cercetare și inovare. Altfel, vom rămâne cu antreprenoriat majoritar de cafenele și florarii.

Iar antreprenori care produc, pot avea oportunități și intern. Avem din ce în ce mai mulți bani acum (din salarii…) nu îi vom economisi în bănci, ci îi vom cheltui. Pe ce? Pe roșii, castraveți, televizoare și medicamente. De unde? Din import, evident.