Opinie Rareș Măcinică, Lagermax AED Romania: 25 de atribute ale inovației

Care este elementul-sursă în geneza procesului de inovație? Răspunsul este unul singur: omul…omul format din rațiune, inteligență emoțională, supus greșelii, cu dorințe înnăscute de a cunoaște, de a explora. Omul pasional, imaginativ, inconștient uneori… însă omul – angajat are nevoie de un mediu corespunzător pentru a-și manifesta personalitatea compozită.   Există în compania ta un asemenea mediu fertil-generator de noutate? Iată cele 25 de atribute intrinseci care ne ajută să răspundem la întrebare:

1.Independența
(Omul bazat pe propriile puteri, inițiativă personală, neinfluențat de alții, face alegeri libere, experimentează consecințele)

2. Libertatea
(Omul nesupus, face posibilă acțiunea și decizia în conformitate cu propria voința și dorință)

3. Ordinea
(ordinea din exterior determină ordinea din minte)

4. Dragostea

5. Siguranta (stare de liniște și încredere, lipsa de îndoială, certitudine)

6. Observator

7. Fără pedepse

8. Fără recompense externe

9. Autoconștientizarea greșelii

10. Ghidarea (călăuzire…)

11. Încurajarea

12. Responsabilitatea (consecința libertății, conștientizarea răspunderii față de consecințele deciziilor)

13. Alegeri libere

14. Autoevaluarea consecințelor

15. Stima de sine (autoapreciere, dar și autocritica, influențează comportamentele, stima de sine bună face ca obstacolele să devină provocări de depășit pentru atingerea obiectivelor)

16. Unicitatea (datorită însușirilor excepționale ale Omului…)

17. Pozitivitatea

18. Curiozitatea (esențială în inovație, dorința de a cunoaște ceva nou, neobișnuit)

19. Implicarea

20. Autodisciplina

21. Asocierea (ideilor, conceptelor…)

22. Explorarea

23. Întrebările

24. Observarea detaliilor

25. Încrederea

Dacă dorim să avem angajați motivați spre Inovație, fără să dezvolte comportamente deviante față de normele culturii organizaționale definite în fiecare companie, trebuie să ne implicăm în mod direct în observarea și evaluarea lor pe baza unor criterii pedagocico – psihologice. În selecția lor, în măsurarea performanțelor lor, în stabilirea criteriilor de promovare.

Este obligatoriu, pentru a putea ajunge la concluzii relevante în acest proces, să deschidem canalele de comunicare, să nu le blocăm datorită ierarhiei. Cu cât crește libertatea și eliberăm angajații de constrângeri și bariere de comunicare, cu atât nivelul de “actorie” și “devianță” comportamentală este redus și eliminat. Trebuie să ne transformăm în Manageri – Educatori, să observăm comportamente, să analizăm mesajele non verbale, să inițiem și să dezvoltăm spațiu pentru curiozitate, extrovertire, creativitate, optimism, entuziasm, adică să transformăm factorii externi în stimulente interne pentru dezvoltarea unui mediu organizațional de tip sangvinic. Doar așa putem să vorbim despre autonomie cu impact direct în responsabilitate, iar în final să ajungem la nivel de fericire, motivație și, implicit, performanța așteptată.

Ce caracteristici trebuie să îndeplinească un Manager – Educator pentru a dezvolta acest mediu? În primul rând, trebuie să fie un ghid, un îndrumător, un călăuzitor, să intervină foarte rar în mod direct în responsabilitățile angajaților. Este observator, nonintervenționist și evaluator, gradul de participare directă este scăzut, în timp ce gradul de observare indirectă este unul foarte crescut. Managerul – Educator acordă ajutor doar atunci când angajatul se află într-un impas. Managerul – Educator NU acordă nici pedepse, dar nici recompense externe.

El consideră că singura recompensă de care un angajat are nevoie provine din mulțumirea de sine, din faptul că a realizat corect și bine un task, bazându-se pe propriile puteri. Managerul – Educator NU corectează un angajat atunci când greșeste, ci reia task-ul respectiv până când se identifică sursa erorii. Managerul – Educator creează și definește mediul înconjurător pentru a stimula activitățile constructive și a dezvolta spiritul de inițiativă, inclusiv asigură o ordine exemplară în așezarea birourilor.

Închei cu un citat perfect valid și aplicabil și la “copii mai mari” din organizații: “În loc să încercăm să-l cucerim din interior și să-l direcționăm ca pe un suflet uman, întotdeauna ne-am dorit să dominăm copilul prin forță, prin impunerea unor legi externe. În acest mod, copiii au trăit pe lângă noi fără să ajungem să fim capabili de a-i înțelege vreodată. Dar dacă dăm la o parte toată artificialitatea cu care i-am învăluit și toată violența cu care, prostește, am încercat să-i disciplinăm, ei ni se vor arăta nouă în toată frumusețea firii lor copilărești, cu o gentilețe și drăgălășenie absolută.” (Maria Montessorii – Metoda Montessori – 1969)