Opinie Petru Bota: Directiva pentru Produsele din Tutun – de ce atâta grabă

La sfârșitul anului trecut, Comisia Europeană a adoptat propunerea de revizuire a Directivei pentru Produsele din Tutun. Potrivit calendarului European, o dată adoptată propunerea de revizuire, ea intră în dezbaterea Parlamentului European, a Consiliului European și a Parlamentelor statelor membre. Propunerea ar putea fi adoptată în 2014, caz în care ar fi aplicată abia din 2015-2016. Și atunci, de ce ne grăbim să discutăm despre ea de pe acum?

Deși intervalele de timp de dezbatere, adoptare și aplicare par, poate, pentru unii, relaxate, impactul pe care modificările propuse de Directivă e prea mare ca să nu reclame o reacție imediată. Schimbări aparent “cosmetice” sau referitoare la segmente minore de piață, cum ar fi cele ale țigaretelor mentolate sau slim au făcut deja titluri în presă, dar ele nu se opresc aici.

Modificările propuse variază de la standardizarea pachetelor – care ar duce la eliminarea pachetelor cu margini rotunjite – la eliminarea unor anumite tipuri de tutun, cum e Burley, care e sărac în zaharuri și nu poate fi folosit neprocesat pentru producția de țigarete. Pentru noi, cultivatorii de tutun, standardizarea favorizează contrabanda și produsele contrafăcute din terțe țări, care utilizează tutun ieftin, de calitate îndoielnică ce nu respectă normele de sănătate și de mediu în vigoare în cadrul UE.

Personal, sunt convins că aceste schimbări se vor dovedi ineficiente sau chiar dăunătoare pentru sănătatea publică. Standardizarea pachetelor va genera un război al prețurilor între producători – cărora li se interzice să se diferențieze de concurență prin orice mijloace – iar acest război va cântări greu în detrimentul furnizorilor de materie primă, cultivatorii de tutun. Asta în condițiile în care, după dispariția asistenței publice, ei se confruntă deja cu o profitabilitate nesigură din activitățile pe care le desfășoară.

Mai mult, spre deosebire de Canada, țară în care se aplică deja interdicția asupra tutunului Burley, dar unde preferințele fumătorilor se îndreptau oricum spre țigaretele din tutun tip Virginia, românii, de exemplu, fumează un amestec de tutun numit American Blend în care Burley se regaseste într-o proporție majoritară. Cum ar fi ca, brusc (de fapt nu tocmai brusc, înțelegeți ce vreau să spun), din 2015, majoritatea țigaretelor de pe piață să nu mai fie disponibile pentru cumpărători. Vă place American Blend? Nu-i nimic, vă oferim Virginia. Ce șansă mai avem noi in acest context? Vom fi obligați să distrugem aproximativ 7.000 tone de culturi de frunze de tutun Burley la nivelul UE sau să vindem acest surplus grupurilor infracționale?

Interdicția asupra utilizării tutunului Burley se aplică țărilor membre ale Uniunii Europene, dar, cum știm, consumatorul român nu a dus niciodată lipsă de imaginație. Taxa auto l-a împins să-și înmatriculeze mașina în Bulgaria. Ce ne face să credem că directiva pentru produsele din tutun nu o să-l trimită în Moldova sau Ucraina după țigări?

Deci, cine ar avea de suferit? Pe lângă fumătorul de American Blend, care nu-și bate acum capul cu Directivele Europene și nici nu știe ce tutun e folosit în țigaretele lui – cultivatorii de tutun și, evident, lanțul de distribuție. Mulți cultivatori mici de tutun ar intra în faliment, comercianții de toate dimensiunile și-ar vedea vânzările afectate, dar în special cei mici, care și-au construit bugetul familiei în jurul unui chioșc de unde vând biscuiți, bauturi racoritoare și… țigări. Ca și în cazul fermelor, și comerțului mic se bazează pe asemenea afaceri familiale, care sunt cu zecile de mii în România și al căror echilibru financiar e oricum foarte fragil, având în vedere marginile mărunte cu care vând produsele pe care le au în rafturi.

Nu în ultimul rând, ar fi relevant de cuantificat, cât anume ar avea de pierdut statul, când, într-o bună zi tigaretele cu gust mentolat sau cele cu formatul slims (și nu numai ele) ar fi interzise la comercializare în România? Si, în paralel, cam cu cât ar crește comerțul ilegal de tutun?

Adăugați la asta potențialul faliment al câtorva mii de asociații familiale – micii comercianți de chioșc sau de la parterul blocurilor, care au slabe șanse de reorientare profesională – și brusc veți înțelege de ce ar trebui să ne grăbim să discutăm de pe acum despre implicațiile revizuirii Directivei pentru Produsele din Tutun.