Opinie Oana Ionită, Ziarul Financiar: Pensia, noul vis al Generației Z: doar 25% cred ca e rezonabil să muncești până la 60-65 de ani

Generația Z își dorește să se pensioneze (mult) mai devreme. Un sondaj recent desfășurat pe paginile de social media ale Ziarului Financiar scoate la iveală ceva ce, sincer, nu mai surprinde pe nimeni: majoritatea tinerilor visează la o ieșire din câmpul muncii cu mult înaintea vârstei oficiale, semn că modelul clasic al unei cariere lungi, urmată de o pensie târzie, nu suna deloc bine pentru gen Z. 50% dintre respondenți ar vrea să se pensioneze undeva între 50 și 60 de ani, adică mult mai devreme decât realitatea economică a oricărui stat european le-ar permite, în timp ce peste un sfert consideră că la 60–65 este rezonabil, doar 14% visează la pensie sub 50 de ani, și doar un modest 11% își imaginează că ar putea munci senini și fericiți și după 65 de ani.

Nu e greu de înțeles de ce generația Z își dorește să se pensioneze mai devreme și aduc în spațiul public tot mai des acest subiect. În primul rând, pentru că sunt, alături de mileniali desigur, generația burnout-ului precoce. Au intrat pe piața muncii direct din pandemie, cu KPI-uri și deadline-uri care nu iartă, și cu un soi de „always on” care nu îi mai lasă nici să respire. Apoi, sunt și generația care a crescut într-un context economic și social instabil: crize financiare, pandemii, războaie, schimbări climatice. Viziunea „muncești 40 de ani, apoi te bucuri liniștit de pensie” le sună mai mult a glumă. Cine garantează că mai există o pensie reală pentru gen Z după 63-65 de ani?

Tinerii au fost crescuți cu ideea că pot fi orice și că trebuie să performeze în orice context, dar realitatea este că joburile de astăzi nu le lasă prea mult spațiu pentru a se bucura de viață. Dacă pentru părinții noștri era normal să rămână la același loc de muncă douăzeci de ani și să se gândească la pensie ca la o etapă firească și îndepărtată, pentru ei totul se simte ca un sprint maraton în care nici nu apucă să ia o pauză că deja se mai întâmplă ceva în lume. Cresc inflația, TVA-ul, prețurile – totul în timp ce ei trebuie să își pună viața în ordine.

Generația Z mai are și o altă particularitate: nu mai privește munca drept singurul drum către validare socială. Dacă pentru celelalte generații succesul era măsurat în ani de vechime și într-o pensie sigură, pentru gen Z succesul se măsoară în timp liber, în experiențe și în posibilitatea de a spune „nu” atunci când simt că un job îi consumă mai mult decât le oferă. Este o schimbare de priorități născută din realitatea că a munci mult nu înseamnă neapărat a trăi bine.

Dacă ne uităm în lume, vârsta de pensionare este tot mai mult împinsă în sus. În Germania și Italia se discută despre 67 de ani, în Franța recent au ieșit sute de mii de oameni în stradă pentru că guvernul a decis să ridice pragul de la 62 la 64, iar în alte state scandinave există un sistem flexibil prin care poți alege să te pensionezi mai devreme, dar cu o pensie mai mică, sau mai târziu, dar cu beneficii mai mari. În schimb, în Indonezia oamenii ies din câmpul muncii la 57 de ani, iar în Turcia bărbații se pensionează la 60 și femeile chiar la 58. Din păcate, nu vorbim despre sisteme care ar putea fi copiate ușor în Europa de Est, unde oricum presiunea pe fondurile de pensii este uriașă, dar aceste exemple ne dau măcar o idee despre faptul că nu toată lumea e condamnată să muncească până aproape de 70 de ani.

Și în fond, întrebarea nu este doar la ce vârstă vrem să ne pensionăm, ci la ce vârstă vrem să începem să trăim cu adevărat. Pentru mulți dintre noi, răspunsul e simplu: mult mai devreme decât ne lasă sistemul prin vârsta de pensionare stabilită.

Oana-Maria Ioniță este social media manager, Ziarul Financiar, BUSINESS Magazin, După Afaceri PREMIUM