Opinie Mihai Stănescu, RoCoach: Cum să NU fii lider. Lecția nr. 4 - Iohannis și arta de a sta pe margine

– Ce face un politician când se află în fața unei probleme?

– Promite că o rezolvă.

– Și dacă problema nu dispare?

– O ignoră.

– Și dacă oamenii sunt nemulțumiți?

– Dă vina pe altcineva.

Sună a glumă? Din păcate, e doar realitatea României. Liderii vin, promit, pleacă și lasă în urmă… nimic. Klaus Iohannis nu face excepție – doar că el a dus leadershipul pasiv la rang de artă. Un președinte absent, care a evitat deciziile grele și a încercat să împace pe toată lumea, fără să inspire pe nimeni.

Leadership de decor: perfect pentru poze, inutil pentru decizii

Un lider autentic se vede în criză, în timp ce un lider slab se ascunde, iar Klaus Iohannis a avut multiple ocazii să demonstreze că știe să conducă, însă de fiecare dată a ratat momentul – în pandemie, când oamenii aveau nevoie de claritate, a livrat discursuri rare și birocratice; în criza politică din 2021 a stat pe margine în loc să gestioneze haosul; iar în 2024, când anularea alegerilor a generat incertitudine, nu a fost garantul democrației, ci doar un spectator pasiv.

Leadershipul defectuos nu este doar o problemă politică, ci și o rețetă sigură pentru eșec în afaceri. Exemplele din business arată cât de periculoasă poate fi lipsa de asumare: Adam Neumann (WeWork) a vândut o viziune grandioasă, dar după un IPO eșuat a lăsat compania în haos, Elizabeth Holmes (Theranos) a mințit investitorii și a distrus un imperiu construit pe iluzii, iar Sam Bankman-Fried (FTX) a ascuns problemele până când colapsul a devenit inevitabil.

Un lider care nu-și asumă decizii ajunge să nu inspire pe nimeni

Mats Alvesson, expert în leadership disfuncțional, definește „prostia funcțională” ca fiind incapacitatea liderilor de a transforma declarațiile grandioase în acțiuni concrete, rămânând blocați în birocrație și lipsa rezultatelor reale.

În cazul lui Iohannis, acest tip de leadership s-a tradus prin reforme lente și ineficiente: justiția a rămas blocată în schimbări minore, „România Educată” s-a dovedit un proiect vag fără impact real, iar economia a fost gestionată fără o strategie clară.

Aceeași greșeală a dus la eșecuri majore și în business: Travis Kalanick (Uber) a construit o cultură toxică și a fost forțat să plece, John Legere (T-Mobile) a creat o imagine puternică, dar compania a stagnat după plecarea sa, iar Masayoshi Son (SoftBank) a investit miliarde în startup-uri fără viabilitate economică, generând pierderi masive.

Leadershipul defectuos nu e un accident, ci un tipar care se repetă. Dacă nu învățăm din greșeli, vom continua să alegem lideri care evită deciziile, nu inspiră și promit mult fără să livreze nimic. Aceasta nu este doar o lecție pentru politică, ci și pentru business. Un CEO incompetent poate distruge o companie, iar un lider slab poate compromite viitorul unei întregi generații.

România are nevoie de mai mult decât un președinte carismatic. Are nevoie de un lider care să înțeleagă responsabilitatea reală a funcției și să acționeze în consecință.

Alegerile nu sunt doar un exercițiu electoral. Sunt o decizie cu impact pe termen lung. Și dacă o facem prost, vom plăti prețul.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

BIO Mihai Stănescu:

Mihai Stănescu este senior management advisor, executive coach și non-executive board member. El deține RoCoach și oferă servicii de Advising, Executive Coaching, Mentoring sub formă de Organizational Resilience in Transitions.