Opinie Mihaela Feodorof: Perpetuum mobile
Cheltuială sau investiție, depinde cum dă mai bine sens planului strategic al resurselor umane, timpul și banii alocați oamenilor din companii răspund perfect principiului antic emis de filozoful grec Anaxagora care afirmă că „din nimic nu se obține nimic, și nimic nu poate fi anihilat“. Cu toate că a trecut ceva timp de atunci (anul 500 î.Hr.), perpetuum mobile rămâne la fel de valabil.
MIHAELA FEODOROF este Exxecutive Coach și fondator al Yourway Life&Counseling
Păstrându-ne în aceeași paradigmă, și anume că dacă nu te îngrijești de ceva, sau mai ales de cineva, acesta are propriile limite în a deveni mai bun, ajungem rapid acolo unde ne doare mai tare. La oameni. De la cei mai mici, de care ne ocupăm permanent, oferindu-le informațiile în diverse forme și căutând cel mai potrivit cadru în care acesta să se dezvolte, până la cei mai mari.
Îmi place să aduc exemplele în plan personal, acolo unde fiecare dintre noi rezonăm firesc. Organizațiile trăiesc pe același principiu cu familia. Funcționează după reguli, oamenii sunt ghidați de aceleași valori, iar unul sau mai mulți membri ai familiei își asumă răspunderea pentru toți ceilalți până când aceștia devin capabili să se îngrijească singuri de ei. Membrii echipei sau ai familiei au fiecare un rol definit, iar modul în care aceștia se completează în acțiunile lor are un singur scop. Să le fie bine. Binele de la baza piramidei lui Maslow (psiholog umanist american cunoscut pentru propunerea sa privind bazele teoriei ierarhiei nevoilor umane) sau, în funcție de stadiul de dezvoltare la care se află, până la vârful acesteia.
Așa cum crești un copil, ca la momentul potrivit să devină adultul responsabil pentru viața sa, așa ar fi firesc să crești și membrii unei organizații ca ei să devină plusvaloare pentru ea. Orice achiziție se întreține, cu costuri mai mari sau mai mici, respectând principiul eficienței. Altfel, familia sau compania ajung în situații dificile, sau de ce să nu le spunem pe nume, faliment sau mizerie. De la aceste evidențe se pleacă pe drumul strategiilor de dezvoltare. Din nimic nu se obține nimic. Din demersurile care garantează competențe, abilități și, nu în ultimul rând, comportamente armonioase se vor măsura frecevent rezultate promițătoare.
Sunt omul rezultatelor și caut mereu cele mai potrivite metode care să mă conducă la obținerea lor. Am descoperit cu ani în urmă, după mulți alții în care am pus la punct programe de training și bugetele alocate acestora, metoda coachingului. Nu mai este nimic nou de spus despre această modalitate de a antrena minți, dar nu o să uit ce m-a fermecat la ea și la cei care au adaptat-o din sport în business. Asigură performanța. Faptul că antrenorul, coach-ul, nu are alt rol decât acela de a pune în lumină și de a fructifica capacitățile latente sau chiar neconștientizate ale celui cu care lucrează. Și îndată ce acestea sunt utilizate în mod curent, rezultatele nu întârzie să apară.
Miracolul reușitelor care depășesc toate așteptările, plecând de la cel asupra căruia metoda funcționează și până la toți cei care sunt în preajma sa, se bazează pe potențialul individual. Din acest motiv cred cu tărie că nu oamenii sunt problema oricăror neajunsuri organizaționale, ci contextul în care aceștia funcționează. Odată analizat individul, relațiile acestuia cu ceilalți și cadrul în care acesta este funcțional, soluțiile pentru a ajunge la rezultate performante ies la suprafață precum uleiul care se separă de apă.
Întorcându-mă la rolurile asumate în familii, fie ele în sine sau organizaționale, îmi este greu să nu mă opresc asupra tipului de conducere. Matriarhatul este încă prezent, nu atât din dorința, demult stinsă, a egalității dintre sexe. Mai degrabă natura umană este cea care evidențiază iscusința femeilor în a crește membrii familiei. Plecând de la empatia și capacitatea de a se adapta diverselor situații și până la disponibilitatea de a înțelege și asculta, selectând ceea ce este esențial pentru a asigura bunul mers al lucrurilor. Am lucrat deseori cu șefi de companii, desigur, în mare măsură, bărbați. Am găsit mereu însă alături de ei femeile care făceau ca exercițiul lor să fie calibrat cu nevoile organizației. Îmi place la fel de mult să întâlnesc și doamne care ocupă cel dintâi loc în organizații, fără să uite cine sunt. Femeia care vrea să devină sau se comportă ca un bărbat ar putea uita să mulțumească, măcar din priviri, celui al cărui efort a dus la nivel de excelență rezultatele. Femeia își poate recunoaște cu grație limitele și știe să ceară cu demnitate ajutorul celui mai capabil. Femeia lider se înconjoară de priceperea și forța bărbaților, valorizându-le rezultatele, așa cum o mamă se mândrește cu fiii săi.
În privința creșterii, a dezvoltării, a dibăciei cu care găsesc mereu soluții, femeile sunt la îndemână. Din grija lor, din bătăile lor de inimă, se dezvoltă oameni și idei care devin proiecte.
Ca nimicul să producă rezultate este absolut necesar ca cineva, femeie sau bărbat, să se îngrijească de el, să pună suflet și să-i ofere lumina, caldura, vorba bună și sfatul potrivit ca să devină altceva decât nimic.