Opinie Mihaela Feodorof: Familia de la muncă

MIHAELA FEODOROF (EXECUTIVE COACH, YOURWAY COUNSELING)

Din poziția de specialist în resurse umane, am pus umărul la consolidarea unei culturi organizaționale, având mereu în minte sloganul „Oamenii urmează oameni”. Deseori, am cântărit în balanță mai degrabă relațiile profesionale nocive, punând în plan secund toate avantajele industriei sau ale contextului economic în conturarea acestei culturi.

Din perspectiva consultantului am fericita ocazie să particip la poveștile altor companii din diferite industrii care își definesc culturi organizaționale bazate pe propriile sisteme de valori. De ce am trăit mereu însă cu sentimentul că poveștile reale se scriu și mai bine din „papucii„ consultantului? Deoarece clientul nu are de ce să se ascundă după deget și trebuie să-l ajuți să-și dezvolte afacerea cu zâmbetul pe buze. La finalul exercițiului, proba este mulțumirea din ochii angajaților, nu numai ai acționarilor!

Și care CEO, GM sau antreprenor nu și-ar dori să întâlnească la intrarea în companie privirile senine ale membrilor echipei?

Cum sunt într-o relație comodă cu imaginația, am făcut rapid paralela dintre familie și organizație. Cele două arii ale vieții noastre se aseamănă mai mult decât am bănui la prima vedere, oricât de surprinzător ar părea. Îmi vine în minte imaginea unui tablou de familie: bunici, copii, nepoți, mătuși, unchi și verișori. Fiecare diferit, unic, dar împreună o familie, un sistem care funcționează și în care ne simțim „acasă”, adică în siguranță. Ca și în cadrul organizațiilor, în familie există reguli, o ierarhie, responsabiliăți, principii și valori. În funcție de climatul familial, membrii săi se pot dezvolta și crește armonios sau, dimpotrivă, sistemul va deveni defectuos.

Fiecare dintre noi intrăm în mediul organizațional cu un bagaj de valori – fie transmise de familia noastră, fie impuse de societate, sau pe care le-am adoptat pe parcursul vieții. Atât cât se poate asimila, organizația din care faci parte este familia cu care împărtășești, sau așa ar fi firesc, aceleași valori. Atunci când felul tău de a fi este congruent cu ceea ce se întâmplă și la locul de muncă, zâmbetul îți va defini ziua încă de dimineață. Pe măsură ce lucrurile care-ți sunt date să le faci ca angajat sunt împotriva firii tale, trăirile îți vor lăsa urme pe chip, dar, mai ales, în interiorul tău. Cine se mai așteaptă ca în această situație randamentul să fie unul ridicat probabil că are ceva provocări privind indicatorii de performanță cu ajutorul cărora măsoară rezultatele businessului. Eu mă simt norocoasă atunci când mă aflu în preajma clienților cu care am aceeași viziune. Munca mea devine din ce în ce mai plăcută în pofida efortului pe care-l depunem de ambele părți.
Dar cum ajungi la rezultatele dorite?

Mulțumită clientului care mi-a împărtășit așteptările sale printr-o metaforă (NB. Delivering happiness – Tony Hsieh), vă invit să faceți cunoștință cu fericita familie Zappos și valorile lor.

1. Oferă UAU prin servicii (uimește-ți clienții).
2. Îmbrățișează și încurajează schimbarea.
3. Creează distracție și puțină ciudățenie.
4. Fii aventuros, creativ și cu mintea deschisă.
5. Continuă să te dezvolți și să înveți.
6. Construiește relații deschise și oneste prin comunicare.
7. Construiește o echipă pozitivă și un spirit familial.
8. Fă mai mult cu mai puțin (fă cât poți de multe cu resurse limitate).
9. Fii pasionat și hotărât.
10. Fii umil (modest).

Când astfel de valori cimentează relațiile dintre coechipieri și angajator, construcția are o fundație solidă. În familie, cu orice divergențe inerente, găsești mereu sprijin, un spațiu de încredere și confort pe care atunci când ești „în lumea largă„ nu-l ai.

Întorcându-ne la organizație, este familia cu care muncești, locul în care din punct de vedere profesional competențele îți sunt probate; am convingerea că, atunci când te simți în siguranță, performanțele devin vizibile. 

N-am auzit încă pe nimeni să spună că schimbarea este un proces facil. Dar am trăit de câteva ori satisfacția rezultatelor obținute la finalul poveștii, oricum s-a numit ea: dezvoltare organizațională, reorganizare sau eficientizare de resurse.

Nu numai cifrele adunate în celebrele excel-uri au dat sentimentul împlinirii profesionale. Privirea aceea prin care oamenii îți mulțumesc, peste cuvinte, că ai fost alături de ei susținându-i să-și depășească limitele este bonusul neprețuit pentru care mă dedic în orice proiect. În finalul poveștii mele vă invit să aruncați o privire către relațiile din organizația voastră și, continuând paralela deschisă, să vă dați singuri răspunsul dacă aceasta este familia cu care vă face plăcere să vă revedeți sau, mai degrabă, alegeți să vizitați niște prieteni.