Opinie Mihaela Feodorof, Executive Coach și Business Consultant, Performanceway: Măiestria liderului stă în arta cu care armonizează comportamentele

Plecând de la evidența că oamenii urmează oameni, leadershipul este un complex de comportamente care generează armonie, ceea ce îi face pe ceilalți să-și dorească să fie în preajma ta.

Dacă nu ne stă în fire să apreciem ceea ce avem, o să pornesc în această analiză de la ceea ce ne produce disconfort, ceea ce evităm și desigur distruge relațiile: afirmațiile fără acoperire, de tipul manipulare, fie ea chiar născută din bună intenție, produc un profund sentiment de dezamăgire care cu greu o să poată fi compensat de către cel care l-a generat.

Așteptările de la persoane care ocupă poziții de putere  (decizie cu impact) sunt suficient de mari, în acord cu pozițiile din vârful organigramelor. Oamenii care se identifică cu titlurile și fac promisiuni de care nu se pot ține (uneori în numele organizațiilor cu care asimilează rolul vremelnic pe care îl au), sunt primii care alunecă de pe lista preferințelor celor din echipă. Din păcate, în procesele de executive coaching, am întâlnit deseori situații și persoane care au căzut în această capcană a încrederii acordate necondiționat, ca ulterior să se simtă trădate.

Relațiile cu munca noastră și implicit cu persoanele alături de care profesăm produc „drame” similare cu cele din viața din afara biroului (dacă nu chiar mai mari). Potrivit unui studiu global realizat de Hannah Whitfield, head of research la Expert Market, pe 2.200 de respondenți, 22% își urăsc șeful, 52% spun că „urăsc jobul din cauza șefului” și 12% și-au „imaginat uciderea șefului” (sper doar că metaforic). La polul opus, sunt liderii care facilitează dezvoltarea oamenilor din preajma lor. Din punctul meu de vedere, aceasta este misiunea lor, restul sunt doar rezultatele acestui demers practicat conștient.

Când crești oameni văzându-le potențialul și îi sprijini permanent prin feedback să se dezvolte, firește că efortul lor se concretizează în rezultatele individuale și ale echipei.  Dar și aici mai avem un detaliu de pus la punct, și anume: cum transformi grupul de oameni competenți, fiecare cu priceperea lui, într-o echipă? Deseori ceea ce observăm este competitivitatea greșit înțeleasă între membrii acesteia (sau între departamentele care deservesc activitățile organizației). ”Fără noi, cei de la vânzări, nimeni nu ar avea salariu la sfârșitul lunii.” Probabil că mulți dintre voi ați auzit afirmații din această paradigmă.

Cooperarea și încrederea în complementaritatea rolurilor este tot efectul leadershipului manifestat. Măiestria cu care liderul, asemenea dirijorului, se îngrijește de prestația fiecărui instrumentist este rezultatul unui efort continuu de armonizare. Empatia, înțelegerea, reglajul fin al oricărei disonanțe care ar putea contribui la o slăbiciune în relațiile dintre membrii echipei necesită atenție la oameni și disponibilitate de a-i înțelege și susține. Am mai scris despre asta și sunt studii care au măsurat că peste 30% din timpul unui lider este necesar a fi alocat relațiilor și discuțiilor cu oamenii. Nu monologurilor, vreau să subliniez. Și nu de formă, ca atunci când întrebi din automatism pe cineva ce mai face nepăsându-ți defel de ce îți împărtășește. Lipsa de sinceritate în relația cu tine se translatează imediat în relația cu ceilalți. Toate cursurile care îți recomandă și te învață să fii mai empatic pentru a deveni lider nu fac nici doi bani pentru că nu vor duce la niciun efect, atât timp cât nu simți și conștientizezi importanța acestui aspect.

În rapoartele de diagnoză organizațională pe care le lucrez (anual 3-6 companii) unu din zece respondenți manifestă în mod natural empatie. Mai mult, o bună parte dintre aceștia nu-i văd sensul în relațiile profesionale. Aș spune că mai avem mult de lucru în modul în care ne selectăm angajații în poziții de leadership, chiar dacă am toată aprecierea și înțelegerea pentru competențele tehnice care îi recomandă să conducă activități și oamenii aferenți acestora.  Loialitatea este răspunsul angajaților la o cultură care manifestă profesionalism și umanitate totodată. În condițiile în care doar motivația extrinsecă (salariu, beneficii) stabilește relațiile tranzacționale, cele interumane au nevoie de multă implicare și grijă purtată fiecărei persoane, după nevoile sale. Mă îngrijorează faptul că, în pofida a tot ceea ce se scrie și se cântărește pe această temă, cu care toți suntem de acord la nivel conceptual, rezultatele se văd greu, în timp. Un timp în care consecvența cu care te ocupi de aceste detalii importante face diferența. Nu mică mi-a fost mirarea când o persoană responsabilă care și-a asumat conducerea unei companii mi-a cerut să-i rezerv timp în calendar pentru dezvoltarea echipei sale, lunar, pentru următorii doi ani. Deseori mi se cere să vin cu soluții magice care să ducă la rezultate în maxim trei luni, ceea ce nu ar fi imposibil, dar nu garantează nimeni perenitatea acestora. Dacă săltăm rezultatele un singur Q sau jumătate de an, dar la sfârșitul anului oamenii sunt stresați și epuizați, nu au cum să asigure creșterea pe termen lung a companiei.

Viziunea dirijorului este în capodopera căreia vrea să-i dea viață. Impactul leadershipului autentic și uman este pe termen lung pentru că oamenii nu uită ce emoții împlinitoare au trăit.