Opinie Mihaela Feodorof, Executive Coach și Business Consultant, Performanceway: La fel faci, la fel obții! Adaptabilitatea înseamnă „Altfel”

CUM? „Cum” este întrebarea cel mai des auzită la care mi se cere să găsesc răspunsuri. Singura modalitate prin care pot să fiu de folos este să-i aduc pe interlocutorii mei la conștientizarea faptului că răspunsurile sunt la ei, doar că au nevoie de puțină liniște a minții ca să le vadă.

Toate necunoscutele și variabilele din viața noastră generează o reacție care să compenseze disconfortul creat de ele. Să punem la loc ordinea, liniștea, claritatea. Când numărul și forța acestora crește, mintea își pierde echilibrul. Unul dintre studiile desfășurate recent pe populația noastră (sursa: eJobs România) concluzionează că 7 din 10 persoane declară că traversează o perioadă dificilă din punct de vedere emoțional, din cauza muncii în exces și necorelării efortului cu veniturile obținute, subevaluării muncii și a problemelor personale pe care le întâmpină. Cu toate ca am spus încă din 2020 că vom munci mai mult pe bani mai puțini, pare că modul în care integrăm această afirmație validă din punct de vedere economic în viața noastră ține de formula fiecăruia de a trăi. Evoluția noastră a avut la bază capacitatea de adaptare la noi și diverse condiții de supraviețuire. Nimic nou nu ni se cere de la mediu, însă disponibilitatea de a face acest efort pare că este invers proporțională cu condițiile actuale. Evoluția societății a facilitat apariția unor comportamente limitative. Suntem mai comozi, superficiali, neimplicați în relații, inclusiv în relația cu munca noastră de pe urma căreia așteptăm venituri care să ne satisfacă un nivel de trai din ce în ce mai ridicat. Pare o ecuație greșită atunci când încercăm să o rezolvăm. Pentru a avea un răspuns, conform principiilor matematice pe care Pitagora și școlile de filosofie antice ni le-au pus la îndemână, avem nevoie de echilibru. Nu pot să-mi motivez oamenii dacă eu sunt cel care mereu se plânge și implicit denotă demotivare. Nu am cum să-i ajut pe ceilalți vorbind doar despre mine și ideile mele. Nu reușesc să găsesc rezultatele de la sfârșitul acțiunilor cât timp toate eforturile mele sunt depuse în a mă lupta cu ceilalți versus a construi relații armonioase de conviețuire și conlucrare. Ieri discutam cu un lider care a acceptat o provocare de un an într-o altă țară pentru a lasă în urma sa rezultate similare cu ce a reușit acasă. A fost investit cu încrederea binemeritată de a replica exercițiul în altă locație a companiei multinaționale. Pe cât de simplu și firească părea această multiplicare a reușitei, condițiile găsite la fața locului pun la grea încercare adaptabilitatea liderului nostru. Diferențele sunt multiple și subtile, formula matematică nu este aceeași, doar principiile funcționează. Întrebarea prietenă mie din toate proiectele de executive și team coaching , Cum?, s-a făcut auzită de multe ori. Gradele, unghiurile, repoziționarea celui care caută răspunsul sunt primele reacții pe care le obținem în proces. Ne uităm cu ochii larg deschiși și mintea curioasă la realitate pentru a găsi variante multiple. Acestea sunt mereu la îndemână când încercăm să le obținem din papucii celuilalt, cel care îmi generează disconfortul, sau măcar situația diferită, de obicei mult diferită, de așteptări. Abia acum suntem la începutul unei relații mai comode de unde cresc posibilitățile de a obține perspective noi și favorabile rezolvării situației. Dar a luat ceva timp să ajungem aici. Timp pe care, de altfel, nu ni-l alocăm. Ne-am dezvățat să stăm cu noi pentru a ne  ajuta să acceptăm disconfortul ca fiind cea mai prielnică stare a dezvoltării. De unde altfel să se nască și hrănească adaptabilitatea dacă nu vedem conștient mediul nefavorabil?

Mi-a plăcut să redefinesc „problema” ca fiind ”situația diferită de așteptările mele pentru care am cel puțin o soluție”. Am inversat starea care ne guvernează pentru a elimina disconfortul, dar înainte de asta a trebuit să-l conștientizez și să-l accept. Într-o lume atât de grăbită și neatentă la emoții, când să faci toți acești pași? Care este forumul care să-mi prilejuiască acest exercițiu? Cât de dispus sunt să fac acest efort? Sunt doar câteva întrebări pe care le am în minte de fiecare dată când lucrez cu cineva. Cumpărăm servicii exclusiviste în acord cu nivelul de trai pe care vrem să-l trăim, dar nu întotdeauna avem disponibilitatea de a depune efort la aceeași măsură. Acum câteva zile am început o sesiune cu un alt lider care a spus că trăiește cu sentimentul că nu ne-am văzut de trei luni, iar între întâlnirile noastre trecuseră fix 3 săptămâni. Mi-a săltat inima de bucurie pentru că mi-a fost clar câte lucruri făcuse, trăise de la ultima sesiune. Mi-era limpede că nu numai le avusese, dar și că acționase altfel. Este încă un caz fericit, dacă ar fi să clasific procesul de executive coaching. A ales să facă acest efort conștient fiindcă în vechea formulă nu avea cum să obțină alte rezultate. Îi place să descopere ce este pe această nouă cale de a acționa, cu toate riscurile și provocările aferente. Cum să trăiești atâtea neajunsuri (pandemie, războaie, mediu economic instabil și deteriorat, și câte mai putem enumera aici) cu același mod de a fi. În locul răsfățatului avem nevoie de atitudinea vrednicului modest, în locul pretențiosului avem nevoie de smerenia colegialității, în locul neimplicatului căutăm entuziastul. Am vizualizat doar câteva „profiluri” ale potențialilor noi coechipieri cu care putem să punem la cale noi planuri de acțiune și să urmărim neobosiți rezultatele sărbătorind micile victorii. O ciocolată și un mulțumesc, în locul unui team building în locații sofisticate, o strângere de mână și o privire în ochi în locul unui email în care înghesuim cuvinte mari și goale adresate în CC cu toată compania. „Altfel” este cuvântul pe care îl dau ca răspuns când sunt întrebată CUM îmi motivez echipa, cum obțin rezultate, cum traversez o perioadă atât de dificilă (înlocuiesc cu „diferită de așteptările mele”). Alătur lui „altfel” și „împreună” și ne apucăm de lucru la relațiile dintre membrii organizației, ceea ce pare surprinzător și inutil pentru că noi aici facem business și vrem cifre. Exact!  Când nu te ocupi de oameni, rezultatele se scurg precum nisipul printre degete, am spus și scris de curând în urma unei sesiuni de team coaching.