Opinie Mihaela Feodorof: Diferit, altfel, autentic

MIHAELA FEODOROF (EXECUTIVE COACH ȘI FONDATOR YOURWAY LIFE & COUNSELING)

În firea omului este să caute soluția cea mai potrivită lui și să aleagă cum acționează. Se naște pregătit să facă față oricăror situații, dar, grijulii din fire, adulții pun la îndemâna copilului opțiunile lor. „Nu face așa, uite cum îți spun eu. Ar fi cel mai bine pentru tine să mă asculți, eu am fost ca tine!“ Antrenarea de la primii pași pentru a urma modelul reușitei altora ne duce, comod și sigur, către uniformizare. Oaia rătăcită și rățușca neagră sunt personaje care se evidențiază prin diferențele fizice și atitudinale, cărora li se admite integrarea în comunitate după o lungă și chinuitoare dovadă a umilinței.

În mediul profesional ajungem în urma unui laborios parcurs educațional la care am adăugat experiențe care să probeze că ne putem plia, adapta, armoniza. Cultura societății în care ne dezvoltăm își lasă amprenta, pe lângă, sau uneori în lipsa, valorilor familiei în care creștem. Nici mediul organizațional nu oferă întotdeauna cadrul potrivit pentru firile independente care caută să-și croiască drumul după măsura lor. Ce te faci însă cu diferența dintre potențialul individual și plafonul bugetelor sau schema organizatorică? Cum să depășești rezultatele an de an, dacă te uiți numai la locul limitat în care trebuie să se dezvolte resursa umană?

Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, individul este definit ca: 1) Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; 2) Organism având o existență proprie și considerat ca unitate distinctă față de specia din care face parte; exempla; 3) Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă față de toate celelalte persoane; ins; cetățean. Fiecare dintre noi suntem caracterizați de percepții și abordări individuale care, aduse într-un grup, cresc eficiența acestuia. Unde-s doi puterea crește, spune o vorbă din bătrâni. Mai mult, de la inventarea managementului definit ca arta de a conduce în scopul desfășurării eficiente a activităților unui grup/echipă de oameni, contextul devine din ce în ce mai anevoios pentru individualitate.

Ne place însă la nebunie să citim poveștile
de succes ale răzvrătiților. Ediții ale biografiilor lui Richard Branson, Steve Jobs și mulți alții sunt la vedere pe rafturile bibliotecilor de business din orice companie respectabilă. Le parcurgem ca să ne încurajăm cât să acționăm diferit în anumite contexte, cu speranța că demersurile noastre vor avea și rezultate pe măsură. Că astfel o să găsim spațiul și persoana care să-și asume un model de management al excelenței individuale, în loc să fie deranjată că trebuie să facă față provocărilor. Vestea bună este că generația de tineri care se pregătește să bată la ușa angajatorilor este complet diferită de părinții lor.

Credința mea în potențialul lor îmi este întărită de rezultatele studiului lansat la începutul acestui an care a analizat profilurile de personalitate ale generațiilor X, Y și Millennials. Cum știm deja, angajații de astăzi sunt mai degrabă preocupați de rezultatele muncii lor, cu spirit autocritic și fac față destul de dificil stresului. Relativ ambițioși, prietenoși și sociabili, ei sunt caracterizați de prudență. Au fost învățați să respecte regulile și procedurile și exercită aceste comportamente asupra celor cu care lucrează prin micromanagement și nevoia de control. Valorile și motivațiile care îi susțin în demersurile lor profesionale sunt nevoia de putere și securitate, tradițiile și un simț ridicat al esteticului.

La polul opus, mi s-a confirmat, se află generația Millennials, născută la pragul dintre secole. Dornici să se afirme, ei tind să aleagă cu precădere printre preferințele lor modalitățile de expresivitate artistică în care pot utiliza limbajul verbal și corporal pentru a întruchipa personaje și situații. Nu ne vom mira dacă scena li se pare un loc în care trebuie să se afle chiar dacă vorbesc despre crezurile lor.

Viitorilor angajați nu le este teamă să cunoască străini și să vorbească cu încredere despre subiecte variate, în fața unui număr restrâns de indivizi sau în fața unei audiențe numeroase. Pentru că își doresc să dovedească de ce sunt în stare, se vor orienta mai degrabă către domenii profesionale pragmatice și mai puțin către latura social–educațională.

Ceea ce am probat prin evaluările ambelor categorii, actuali și viitori profesioniști, susține faptul că suntem sau nu pregătiți, că a venit vremea autenticului care aduce plusvaloare în grupuri sau echipe. Liniaritatea și încadrarea nu pot susține creșterea peste limite dorită de companii. Un alt model de gestiune își face simțită prezența la nivel executiv, urmând să se rafineze prin aplicarea pe alte câteva generații de angajați. Sunt conștientă că abordând tema autenticității care susține potențialul individual nu voi închide discuția cu acest articol. Dar întorcându-mă zi de zi la exemplele din viața reală, chiar merită să o împărtășesc.

Unicitatea performanței hrănește visele multora dintre noi, așa cum de curând ne-am bucurat de reușitele Simonei Halep sau ale junioarelor campioane mondiale la handbal. Avem multe alte exemple, dintre noi sau la nivel global, care ne amintesc de putința noastră. Indiferent de cadrul în care ne aflăm, alegerile pe care le facem, de la a discuta sau scrie până la acțiunea propriu-zisă, vor produce rezultate. Iar rezultatele, cum am văzut, sunt cele care contează.

Măsura reușitei este medalia, venitul, siguranța noastră și a familiei, dar uleiul care întreține angrenajul este împlinirea personală. Aceea că într-o discuție cu tine însăți, fără a vrea să dovedești nimănui nimic, ai ales ceea ce te reprezintă.